Niciodata nu am inteles obiceiul oamenilor de a arunca monede in fantani. Cum vad un ochi de apa dotat cu stropitoare sau vreo fantana parasita, se scobesc febril in buzunare si isi arunca maruntisul, bolborosindu-si dorintele neimplinite. Altii mai patimasi arunca cu bancnote de valori direct proportionale cu importanta sau urgenta dezideratelor. Nu conteaza daca e un loc sfant, arteziana din intersectie sau fantana cantatoare din fata Primariei, peste tot o sa vedeti mii de fise inecate sub greutatea vreunei aspiratii.

Obiceiul e practicat in toata lumea, difera doar monedele. Fiecare asemenea loc, sa-i zicem sfant, are ingerii lui... aspiratori, care se ocupa de colectarea si contabilizarea monedelor, de cele mai multe ori in interes personal. Va amintiti de conationalii nostri care traiau prin Italia, exclusiv din recoltarea maruntisului aruncat cu naivitate de turistii din toate colturile lumii.

Imi amintesc cum, in excursiile copilariei, colegii cu spirit intreprinzator foloseau un magnet legat cu sfoara, pentru a prada zestrea de monede de pe fundul fantanilor. La scurt timp, printr-o stranie magie, dorintele corespunzatoare fiecarei monede se metamorfozau, invariabil, in bere la sticla sau la halba, dupa caz.

Socant e ca dorinta omului de a-si indupleca soarta sa-i faca pe plac, duce la excese de un sublim absurd. Un exemplu la indemana il gasim chiar in centrul Pitestiului, la aquadecorul restaurantului Matteo, captusit cu fise mai abitir ca Fantana Dorintelor din Roma.

Scene absurde, ca aceea in care un batran de 62 de ani din Craiova, care isi plimba nepotica, a murit in urma bataii pe care i-a administrat-o un mafiot local pe motiv ca a traversat strada prea incet, devin motive serioase pentru a-ti dori o arma.

Daca, la fel ca mine, nu ati mai fost la Cabana Voina de multi ani va sfatuiesc sa nu o faceti prea curand.

Drumul pana acolo e o adevarata provocare demna pentru cei ce se incapataneaza sa exploreze “gradina din Carpati”. Neobositii lemnari nu iarta padurea nici in aceste locuri, contribuind nemilos la distrugerea si mai mai apriga a ceea ce a ramas din drum. Turistii sunt chiar atentionati ca se "corhanesc" bustenii printr-un panou improvizat prins de un brad din apropierea cabanei. Cladirea cabanei a devenit o darapanatura in care nu ai curajul sa intri. Platoul din fata e ocupat de amatorii distractiilor ieftine, care isi incing gratarele printre mormane de gunoi, acompaniati de ritmul infernal al manelelor. O imagine groteasca care te face sa regreti ca ai plecat de acasa.

Romanii au descoperit binefacerile izolarii locuintelor cu polistiren. Speriati de spectrul scumpirilor la incalzirea pe timp de iarna, se grabesc sa-si captuseasca peretii cu materialul minune. Firme de constructii cu si fara oameni calificati sau echipe de meseriasi constituite ad-hoc se lupta sa contracteze cat mai multe lucrari, pentru a valorifica aceasta nesperata oportunitate ce compenseaza cumva criza din constructii. Orasele sunt impanzite cu schele agatate de blocuri in cele mai ingenioase moduri.

Se pare ca muncitorii, catarati pe schelele de multe ori improvizate, au venit direct de sub cupola circului, daca e sa ne luam dupa numerele de echilibristica pe care le fac la inaltime, fara nici o masura de siguranta.

Iata cateva exemple:

Se pare ca presedintele Basescu si premierul Boc si-au pierdut sprijinul paturilor populare care i-au propulsat pentru a doua oara in functie. Manelele care sugerau sa punem stampila pe Basescu s-au bucurat de mare succes si popularitate si au inclinat hotarator balanta alegerilor.

Ne convine sau nu, trebuie sa recunoastem ca, pe fondul distrugerii sistemului de educatie, a imbecilizarii concertate la care au fost supusi romanii in ultimii ani, am devenit, intr-o proportie covarsitoare, un popor de manelisti. Maneaua a expandat de la bairamurile borfasilor tigani, din carciumile ordinare ale cartierelor mizere la restaurante stilate, la nunti,  botezuri, cluburi si discoteci, ringtonuri de telefon. Televiziunea a servit-o pe tava in casele oamenilor, facand vedete si imbogatind tot soiul de neabecedati, lipsiti de cea mai vaga cultura elementara. Succesul facil si bogatia acumulata de care s-au bucurat cantaretii de manele i-au transformat in adevarate modele de reusita sociala. Romanii plecati la munca in strainatate si tiganii cersetori care sufoca strazile marilor orase europene, au facut maneaua sinonima cu Romania si, din nefericire, manelismul a devenit un fenomen reprezentativ pentru societatea romaneasca. Probabil inspirat de anturajul personal, chiar si presedintele a tinut sa afirme ca suntem in proportie de 99% un popor de manelisti. Alegerile precedente au dovedit ca manelistii sunt veritabili formatori de opinie.
Cine are o manea favorabila detine controlul maselor si puterea.

Ei bine, tandemul nerecunoscatorilor Basescu si Boc si-a tradat cei mai importanti sustinatori, lovind prestatorii de manele in unitatea de baza a ratiunii pentru care exista : BANUL.
Reactia behaitorilor agramati nu a intarziat sa apara. Adrian Minune, intr-un interviu pentru RealitateaFm, spunea ca desi a primit bacsis de la presedintele tarii si pâna la ultimul om, multi dintre cei care-i lipesc bancnote pe frunte cer banii inapoi la sfarsitul petrecerii. Cu o sublima imbecilitate acesta mai declara ca atunci cand un individ cu ceafa groasa isi cere banii inapoi  "dau si ce nu e al meu". Sa-i plangi de mila, nu alta !

Romeo Fantastik "regili la manelele porno" care constata brusc ca sufera teribil alaturi de poporul roman (ar fi ideal daca s-ar decide sa-si gaseasca fericirea in alta parte) dedica o manea extrem de dura "lu’ sefu guvernului" prin care il invita sa plece "cu birou cu tot" pentru ca e "bocciu mare de tot"

Daca pana acum Traian Basescu si Emil Boc au rezistat tuturor atacurilor politice sau de alta natura, in fata manelei nu mai au nici o sansa.