Astazi, la Biblioteca Judeteana, Ion Iliescu si-a lansat o noua carte, insotit de toata floarea cea vestita a intregului PSD. O ora a vorbit despre carte, timp in care auditoriul a schimbat centrul de greutate de pe un picior pe altul. Ar fi trebuit sa mai sustina si o conferinta de presa, dar a sarit peste, grabit sa mai mai puncteze electoral prin niste localitati in care electoratul fidel trebuie reactivat.

Un sentiment de (ne)siguranta deplina se asterne peste tara. Ne simtim protejati... Politicienii nu mai dorm de grija noastra! Ii intalnim pe strazi, in scoli si gradinite, in fabrici si uzine, in moll-uri, la piata, la biserica, la meci, in salile de spectacol... Zambetul lor increzator si, dupa caz, incruntarea responsabila razbat din afisele cu care ne-au impanzit intersectiile, peretii cladirilor, lifturile, gardurile, stalpii de eletricitate... Intra in casele noastre prin sticla televizorului, pe undele radio sau pe calea internetului, pentru a ne spune ca se gandesc la binele nostru, ca Ei stiu ce e mai bine pentru noi.

Turtit sub avalansa de intentii bune, Alegatorul, regele la care se inchina Ei (doar cat dureaza campania electorala), priveste naucit la pixul, bricheta si calendarul care i-au fost varate in cosul (din ce in ce mai gol) de cumparaturi, la iesirea din supermarket. De multe ori nu-i pasa si nici nu vrea sa stie de la cine vin, ramane cel mult cu imaginea partidului care face „daruri”. Prea multi oameni de care nu va mai auzi inca patru ani, indiferent ca sunt alesi sau nu!

Gandurile tuturor se indreapta catre urne - „urneste-i Doamne  pe alegatori ca poate s-or urni si politicienii sa faca ceva pentru noi de data asta!”

Se spune ca baietii seamana mai mult cu mamele. Cu siguranta este adevarat. Voi ce ziceti?

Tot un Andrei cu parul cret am ramas, dar nu asa de lung!

Ei, ce ziceti? Ne sta bine impreuna? Mami, tati si pustiul Andrei intre ei!