La un asemenea spectacol platiti pentru un artist, dar va alegeti cu o veritabila defilare de celebritati.

Cantaretul imitator Michael Gregorio poate imita la perfectie multe voci celebre, dar si instrumente ale caror sunete nu credeam ca pot fi reproduse de o fiinta umana cu atata fidelitate.

Duminica 21 noiembrie, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Mioveni, are loc un eveniment artistic de exceptie pentru urbe. Marele actor national Florin Piersic joaca alaturi de Medeea Marinescu in piesa de teatru “Straini in noapte” de Eric Assous („Montagne Russe” numele original al piesei). Regia spectacolului apartine maestrului Radu Beligan.

Cu aceasta comedie romantica de exceptie, plina de farmec si umor debordant, Florin Piersic a traversat toata tara avand initial ca partenera de scena pe Emilia Popescu. Anul trecut piesa s-a jucat si in Pitesti, iubitorii de teatru umpland pana la refuz sala.

Anvergura spectacolului se pare ca depaseste obisnuitele manifestari artistice care se deruleaza in Mioveni, daca e sa ne luam dupa felul in care arata afisele de pe panoul publicitar din centrul localitatii.

Dupa cum puteti vedea in galeria foto, ca o adevarata blasfemie la adresa bunului gust, peste afisul cu fotografia actorilor au fost lipite altele, care invita la activitati mai apropiate de preocuparile localnicilor. Unul anunta meciul de fotbal al echipei locale cu Petrolul Ploiesti si un altul anunta ca in clubul sosiei lui Elvis, situat in porumbii Colibasiului, va (in)evolua un avorton manelist care-si spune Susanu. Probabil tot admiratorii acestuia s-au distrat cu infantilismul specific, mazgalind chipul actorilor despre care nu stiu si nu vor sa stie nimic.

Sambata seara, la Muzeul Judetean, Mike Godoroja si Blue Spirits au cantat “Acoustic Zeppelin”.

A fost o seara exceptionala! Rusine Pitestiului ca nu a reusit sa umple nici macar o sala mica cum e cea de la amfiteatrul Muzeului Judetean. Nici macar politicienii avizi sa-si defileze mutrele cu zambet fals la orice eveniment, nu au avut chef sa se prefaca iubitori de muzica fina. Mai bine...

In tara in care geniile trebuie sa moara pentru a fi recunoscute, toata lumea plange... Plange pentru mirajul pierdut al trairilor izvorate din miile de piepturi ale celor care umpleau stadioane pentru a canta (ce lucru ciudat pare azi!) despre tara, parinti, stramosi.

La Cenaclu oamenii veneau pentru a respira libertate si chiar asta primeau. Astazi traim cu iluzia ca suntem liberi, slavind nulitati care ne-au cumparat cu o punga si o galeata si care improasca cu noroi in cei care inseamna cu adevarat ceva pentru neamul asta.

Prea mare pentru vremuri atat de mici, poetul a plecat...

Adrian Paunescu – Telefon peste moarte

In lumea numelor straine,
Ma simt, si eu, un strainez,
Iau telefonul langa mine
si n-am ce numar sa formez.

Traiesc, fara speranta, drama
Ca neamul meu, acum, e frant,
Mi-e dor de tata si de mama,
Dar nu au numar, la mormant.

De convorbiri cu ei sunt gata
si in necunoscut ma zbat,
Ii sun pe mama si pe tata,
Dar crucea suna ocupat.

Au numere secrete parca
si aparatul n-are ton,
Deodata aflu si tresar ca
Nici moartea n-are telefon.

Mi-e dor de voi, parinti din moarte,
Cu lacrimi bine va cuvînt,
Si uit ca ati plecat departe
Si n-aveti roaming, sub pamant.

Formez un numar, oarecare,
Întreb precipitat de voi,
Dar stiu ca mort e cel ce moare
si nu mai vine înapoi.

Si, vai, de-atata timp încoace,
Va chem si-n visuri, sa v-ascult,
Dar iarba pe morminte tace,
Cu numar desfiintat demult.

Si, daca o sa tinem minte,
Probabil, cînd o fi sa mor,
Am sa va caut în morminte,
Pe-un numar de interior.