Cine credeti ca facea pe deontogul luni seara, in studioul celei de-a treia antene a lui Voiculescu? Nu ati ghicit, pentru ca nu aveti atata lipsa de bun simt precum au redactorii disperati sa faca rating. 

E vorba de nimeni alta decat Ioana Maria Vlas, mama “vitrega” a FNI, invitata sa-si dea cu parerea despre accidentul provocat de mistocarul universal Serban Huidu, accident prin care a omorat trei oameni dintr-o lovitura.

De ceva vreme,  Realitatea tv si Antenele ne tin lectii de morala prin gura unor invitati de-a dreptul  exotici. O lunga perioada nu mai scapam de Liliana Ghervasuc- o alta mama vitrega a unei fabrici de facut bani pentru altii, devenita specialista in absolut orice problema, de la pretul painii, pana la dinamica asteroizilor. Se pare ca a reusit sa intre, cu greu, intr-un con de binemeritata umbra, la pachet cu numerologul de serviciu Stelian Ogica.

 Nu scapam insa si de “mama Oriflame” Monica Tatoiu, care, inca, poate emite pareri si observatii profunde despre septelul national.  Serghei Mizil, fosta beizadea comunista, actualmente doar un batran golan libidinos,  a parasit, din fericire, emisiunile de analiza, dar mai ranjeste fasolea pe la jalnice emisiuni tarzii de pseudodivertisment.

Corneliu Vadim Tudor e deja un invitat permanent al rubricilor de seara, dar din discursurile tribunului ne alegem, macar, cu ceva satisfactii stilistice.

Acum, revenind la Maria Vlas, am putea accepta ideea ca cei cativa ani (destul de putini) cat a stat la inchisoare, ferita de razbunarea celor 300 000 de tepuiti, nu au trecut prin Vant(u). Universul penitenciar i-a oferit posibilitatea de a reflecta si de a intelege mai profund lumea si viata.

Cu toate astea, sa o convertesti pe Maria Vlas intr-o batranica sfatoasa si sa o aduci sa ne tina lectii de morala si civism la televizor, mi se pare mult prea mult!

RDS-RCS  propune abonatilor o noua casuta postala electronica, cu suport pe fibra optica (la propriu). 

Dorel, stereotipul indolentului meserias roman, devenit antologic prin reclame tv, e peste tot in jurul nostru si ne uimeste in continuare. Indiferenta si superficialitatea cu care isi face treaba agreseaza normalitatea, oferind situatii de un absurd hilar.  

Ne putem face o idee despre prapastia economica dintre noi si Occident, daca analizam motivele pentru care suntem dispusi sa asteptam, sa stam la cozi. Romanii, inca, se calca in picioare, pentru trei sarmale sau cativa mititei de pomana-cel mai des electorala, tributari unui reflex primitiv, intretinut de saracie ori de o viata cu preocupari la fel de primitive.

In Paris, pe  Champs Elysees, fitosi din toata lumea se aseaza docili la coada, din dorinta, la fel de primitiva, de a-si marca statutul economic si social cu o papornita Louis Vuitton. Si  nu era nici cea mai mica reducere! In fond, aia de acolo sunt niste fraieri, din moment ce vad o multime de pitipoance carand papornite Louis Vuitton prin Piata Ceair (multumim pentru asta Marelui Popor chinez!).

 Exista romani care se ingramadesc, in cel mai umilitor mod, la cozile formate pe la ghiseele institutiilor statului, pentru a plati taxe si impozite. Din aceste taxe, smecherii nationali au bani pentru a se aseza, la randul lor, la cozi precum cea din fotografie...

PS   Irina, multumesc pentru fotografie!

Neologismele au fost si sunt o vesnica provocare pentru romani. Unii, pur si simplu, nu pot sa inteleaga cum vine treaba asta: una sa vorbesti si alta sa scrii!

In galeria foto gasiti cateva exemple.

Alexandru este o figura inedita si aproape pitoreasca in peisajul, inca destul de anost, al statiunii Olanesti. Orice turist care zaboveste in acest loc  chiar si pentru cateva ore, daca nu il va vedea, cu siguranta il va auzi.  Ceea ce pare cunoscutul tunet al basilor eliberati prin geamurile deschise ale unei masini dotate de teribilisti cu megainstalatie de sunet, este de fapt o... discobicicleta.

Cu o admirabila determinare, demna de o soarta mai buna, Alexandru si-a transformat radical banala bicicleta.  Asa cum puteti vedea in galeria foto, bicicleta a fost accesorizata cu o veritabila instalatie de sunet si lumina. Sute de fire electrice insirate pe cadrul bicicletei realizeaza conexiuni savante intre  bateria auto fixata pe portbagaj si zeci de leduri multicolore, neoane, stopuri si jocuri de lumini, claxoane, semnalizatoare. Pentru a se rafata cu un sunet de calitate, inventivul personaj  a montat pe bicicleta o statie de amplificare si un subwoofer auto de mare putere, un egalizator si mai multe twittere si difuzoare-satelit. Panoul de comanda inghesuie intre coarnele bicicletei un radiocd auto, un emulator mp3, cititoare de carduri si usb, un sistem handsfree pentru telefon si cine mai stie ce.

Fie noapte sau zi, discobiciclistul pedaleaza neobosit pe putinele strazi al Olanestiului, facand  tandari linistea locului si intrigand bunicutele venite la tratament, care isi fac cruci in urma lui.

Din fericire, se pare ca Alexandru are gusturi muzicale decente, neavand patima manelelor.

Inspirat de soferii care isi etaleaza pe masini placute cu numele sau cu diverse mesaje stupide, Alexandru  si-a marcat si el velocipedul cu propriul nume si cu un mesaj mobilizator pentru partenerii de trafic.