"Romania-i praf, pulbere fina,
Ca-i mai usor sa dai banu’ jos, cand cumperi o ruina" – Parazitii

Oricat orgoliu national am avea, trebuie sa recunoastem ca tarisoara noastra e praf, atat la propriu cat si la figurat.
Praful a devenit parte din existenta noastra cotidiana. Alimentat fara incetare de drumurile proaste si neingrijite, de taierile masive ale padurilor, de utilajele agricole si camioanele care intra pline de noroi pe drumurile publice, de nisipul folosit la deszapezire si lasat pe marginile drumurilor pana la urmatoarea ninsoare, praful se strecoara cu incapatanare in casele noastre, in plamanii nostri. Stralucirea pantofilor unui roman  paleste la nici 30 de minute dupa ce a iesit din casa, masinile sunt acoperite de praf din prima zi de la spalare, spre deosebire de tarile mai civilizate, in care si dupa o saptamana masina arata ca noua.

In asemenea conditii nu e de mirare ca acest sofer a gasit de cuviinta sa imbunatatasca  simplul stergator al masinii ce s-a dovedit insuficient pentru a indeparta colbul national care se depune in straturi generoase pe luneta autovehiculului.

Initiativa ar trebui generalizata si promovata la rang de simbol national, mai ales ca, dupa cum vedeti, avem de-a face cu un pamatuf tricolor.

La categoria "imi place" am postat un exemplu despre cum se poate schimba aspectul unui bloc prin eforturile si cheltuiala unor oameni cu suflet si dragoste pentru flori si frumos.
Va prezint in aceasta imagine si varianta nefericita a unui astfel de gest, motiv pentru care o includ la categoria "amuzante".

Probabil dragostea ancestrala pentru natura si nostalgia ocupatiilor agricole cu care s-a indelednicit actualul orasean inainte de a avea acest statut, l-au determinat sa cultive in fata blocului propriul... lan de porumb.
 

Canal D, duminica, stirile de la ora 19. Soc ! Simona Patruleasa incepe programul cu o super-stire despre "fenomenul  Va pupa Jean !".

Acest eveniment de importanta istorica il are protagonist pe mega-hartistu’ manelist Jean de la Craiova. In spectacolele pe care (din pacate) inca le mai sustine si in acest sezon estival,  la intrarea pe scena,  inainte de a-si incepe agonia pseudomuzicala, isi saluta fanii imbecilizati de lamentarile agramate pe ritm de manea, ducand doua degete la gura si spunand, iata, aceste vorbe de rahat ce se vor celebre "va pupa Jean!".

M-am bucurat insa vazand in imaginile care-l prezentau pe manelist in actiune, ca publicul sau ocupa doar cateva randuri in fata scenei.
Oare cat o fi platit manelistul la Kanal D pentru ca Patruleasa sa spuna "Va pupa Jean" ?

Din fericire, macar avem mana libera sa ne imaginam unde anume ne pupa...

Pink Floyd. Doua cuvinte devenite un nume. Un nume la auzul caruia simt, aproape invariabil, un fior de emotie si placere. O muzica pe care e nefiresc  sa o asezam,  pentru comparatii, in genuri si categorii.

Pink Floyd e unic.  E un fenomen muzical care se insinueaza precum un fluid (poate de culoare roz) in fiinta umana, explorand  cele mai intime cotloane ale sensibilitatii, pentru a-ti aseza in palme sufletul  zbuciumat al lumii asa cum e,  cu nebunie, temeri si spaime, frumoasa si urata deopotriva, capabila sa iubeasca sublim si sa urasca cu incrancenare. O muzica ce a influentat si va influenta generatii, care a desfiintat  granitele si a spart zidurile construite intre oameni si in sufletele oamenilor.
 

Instrumentul costa peste 7 mii de euro si se fabrica numai in Elvetia de o singura companie, cu lista de asteptare de peste doi ani. Dante Bucci este muzicianul neconformist ce performeaza si la alte instrumente la fel de originale .