Intensitatea la care, acest necunoscut artist al strazii, traieste divinul sentiment invocat in creatia sa, a lasat sa se strecoare o regretabila eroare ce afecteaza iremediabil integritatea celui mai frumos cuvant.

Ei bine, ne convine sau nu, latul economic,  asezat cu dibacie de marile corporatii si finantistii mondiali la grumazul Romaniei, incepe sa ne sufoce. Scena finala a dezastrului e desavarsita de masurile Primuluipigmeu pupimbasist al tarii, care conduce tara prin guvernul-familie PDL. Masurile anticriza au lipsit cu desavarsire, ca si cum guvernantii asteptau o minune cereasca prin care sa-si salveze imaginea in fata docilului electorat.

Poporul elector, comod si indulgent cu sine, in mare parte preocupat doar de zambetul devastator afisat pe posturile Tv de idolul Guta, nu a fost capabil sa inteleaga gravitatea momentului si sa transmita un mesaj ferm, pentru a se strange cureaua cheltuielilor aberante din banul public. Criza ne prinde, iata, cu pantalonii in vine, pozitie in care cureaua nu mai joaca nici un rol practic.

In situatia in care primii hoti ai tarii au vandut aproape toata industria, bancile, flota, resursele si infrastructura energetica, nu mai exista nici o parghie pentru a realiza strategii nationale. Ciuntirea pensiilor si salariilor, urmata de marirea taxelor si impozitelor sunt vazute acum ca ultima solutie.  Adica tot poporul, de la care s-a furat, sa-si goleasca buzunarele pana la ultimul banut.

In ce priveste firmele, sarabanda miilor de insolvente si falimente a inceput deja de anul trecut. Problema nu e ca dau faliment niste afaceri care nu vor sa isi reduca profitul. Problema e ca statul roman, prin astfel de masuri, isi poate continua debandada cheltuielilor discretionare, inutile si la costuri exagerate, care umfla conturile firmelor de partid abonate la banul public.
Intr-o economie in care exportul Dacia reprezinta 10%, efectul generat de majorarea taxelor si impozitelor va duce, inevitabil, la cresterea costurilor si ineficienta pentru cei care se mai chinuie, inca, sa produca ceva in tara asta, singurii care fac ceva cu adevarat sanatos pentru economie. 

Costul exorbitant al luxului de a trai in Romania, va scoate, poate, lumea in strada. Din pacate, doar pentru a conduce mortul pe ultimul drum...

Cum vi se pare intimitatea oferita de acest rest de usa?

Nu va oripilati ! Sa stiti ca s-au gasit persoane care nu au ezitat sa foloseasca locul comform destinatiei !

Cei care scriu etichetele marketului Penny, de dragul abrevierilor, pun pe rafturi etichete cu  tamPenny...

In pensiunile argesene din zona Rucar-Satic- Dambovicioara bate vantul crizei, sunt pustii. Forfota turistilor cu care ne obisnuisem in ultimii ani a disparut. Doar camioanele, care coboara spre gatere trunchiurile fostilor copaci rapusi de neobositele drujbe, mai tulbura linistea locurilor.

Proprietarii pensiunilor spun ca, dupa sarbatorile de iarna, foarte rar au mai reusit sa inchirieze o camera si asta doar in weekend-uri. E o situatie fara  precedent, care i-a prins pe multi nepregatiti.
Desi  au scazut preturile, turistii au ramas la fel de rari.  Fiecare proprietar de pensiune are cate o explicatie: criza mondiala, doamna Udrea, infrastuctura care lipseste cu desavarsire, norul de cenusa vulcanica, vremea capricioasa, etc.

Unii au pus deja lacatul pe afacere ingenunchiati de povara datoriilor la banci,  altii se gandesc sa o faca,  speriati de vestea  ca  li se pregateste si  lor lovitura finala,  impozitul  forfetar. Daca turistii tot nu vin, controalele, de la puzderia de institutii ale statului, nu se lasa asteptate. Si, ca sa-si demonstreze eficienta, dau amenzi. In urma lor, victimele-proprietari se uita lung la drumul plin de gropi, bolborosindu-si  marunt printre dinti supararea.