Nici ca se poate moment mai potrivit pentru un… ,,Ain't Got No… I Got Life” al celebrei cantarete de jazz&blues Nina Simone! Este despre… ceea ce mai ai atunci cand crezi ca nu mai ai nimic. Si nu e vorba de a te multumi cu putin, ci de a vedea lucrurile intr-o alta cheie. Daca poti…

I ain't got no home, ain't got no shoes
Ain't got no money, Ain't got no class
Ain't got no skirts, Ain't got no sweaters
Ain't got no perfume, Ain't got no bed
Ain't got no mind

Ain't got no mother,Ain't got no culture
Ain't got no friends, Ain't got no schooling
Ain't got no love, Ain't got no name
Ain't got no ticket, Ain't got no token,
Ain't got no god,

And what have I got?
Why am I alive anyway?
What have I got nobody can take away?

Got my hair, Got my head
Got my brains, Got my ears
Got my eyes, Got my nose
Got my mouth, I got my smile

I got my tongue, Got my chin
Got my neck, Got my boobs
Got my heart, Got my soul
Got my back, I got my sex

I got my arms, got my hands
Got my fingers, got my legs
Got my feet, got my toes
Got my liver
I got my blood

I've got life
I've got my freedom
I've got life and I'm gonna keep it

I got my arms, my hands, my fingers,
my legs, my feet, my toes,
and my liver, got my blood..

I got life, I've got laughs, I've got headaches,
and toothaches and bad times too like you ...

Got my hair on my head
Got my brains, Got my ears
Got my eyes, Got my nose
Got my mouth, I got my smile
I got my tongue, Got my chin
Got my neck, Got my boobies
Got my heart, Got my soul
Got my back, I got my sex

I got my arms, my hands, my fingers,
my legs, my feet, my toes,
and my liver, got my blood..

I got life, and i'm going to keep it
as long as i want it, I got life.....

Chiar daca acest mesaj al lui Tudor Chirila catre tineri e ceva mai vechi (martie 2009), nu si-a pierdut deloc incarcatura si sensul. Ne conduc aceiasi oameni, avem aceleasi probleme generate, poate, de aceleasi false valori.

Vreau sa imi exprim pe aceasta cale admiratia pentru vajnicul politist de la Serviciul Politiei Rutiere a orasului Mizil, care m-a oprit din goana mea nebuneasca si iresponsabila, cuantificata de impartialul aparat radar la 63 km/h. Daca 10 km peste limita de 50km/h sunt unanim acceptati ca nesanctionabili, sa va fereasca Sfantul sa aveti 11, 12 sau, iata, 13!

Cand ai la orizont perspectiva unor sute de kilometri pana la destinatie, intr-o tara ca Romania, fara autostrazi, restrictiile de 50km/h impuse in localitati chiar si pe sectoare de drum cu maxima vizibilitate si cu doua benzi pe sens, sunt de-a dreptul frustrante. Nu mai spun ca se intampla ca unele sa aiba chiar indicativ de drumuri europene, in cazul de fata E577.

Evenimentul la care fac referire s-a produs in timp ce tranzitam urbea pe care o protejeaza vigilentul justitiar. Impresionantul solo de chitara cu care ma delectam in fatidicul moment al contraventiei a fost intrerupt cu brutalitate de insitenta semnalelor acustico-luminoase ale masinii de politie, prin care eram fortat sa trag de urgenta pe dreapta.

Cu un inexplicabil ranjet de satisfactie, teribilul Sherlock Holms local s-a dovedit absolut impenetrabil la eventualitatea logica a unui binecuvantat avertisment si m-a executat sec (parea caracteristica esentiala a  suportului sau de cascheta) completand procesul verbal cu amenda si doua puncte de cumplita penalizare.

Amenda am platit-o, dar am ramas in portofoliu cu punctele de penalizare si, cel mai trist, cu amintirea acelui salbatic ranjet de satisfactie al justitiarului din Mizil.
 

Stevie Ray Vaughan (1954-1990) a fost unul dintre marii chitaristi de blues ai Americii. A fost nominalizat la 13 premii Grammy si a castigat 4.

Stilul sau a atras multe comparatii cu Jimmy Hendrix. Dealtfel Stevie Ray Vaughan a si cantat mai multe piese ale legendarului chitarist. Little Wing e una dintre ele.

Cand eram copil, bunica-femeie simpla si cu frica de Dumnezeu, inspaimantata de rautatea oamenilor,  imi spunea: "Maica, o sa ajungeti sa cumparati si apa pe care o beti!" Parea o absurditate de dimensiuni apocaliptice, pentru ca, in satul de pe malul Oltului, in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante, erau cismele si fantani la tot pasul. Apa curgea limpede si curata, binecuvantata poate de sfintii pictati pe peretii fantanilor.

Anii au trecut cu zecile, noi, copiii de-atunci, ne-am risipit care-incotro prin alte orase, dar iata ca  vorbele bunicii s-au adeverit. Inghesuiti cu miile intre zidurile de beton ale orasului, platim zi de zi, din ce in ce mai mult, pentru elementul primordial al vietii: apa. Cum apa curenta nu prea e si potabila, din lista cumparaturilor cotidiene nu lipseste niciodata apa de baut, iar daca vreti sa beti o apa mai buna va trebui sa platiti mai mult, pentru ca unii, specialisti  in alchimie juridico-economica,  pot sa faca bani din apa.
Multi dintre cei pentru care satul nu mai inseamna acasa, vin la cismeaua bunicii sa umple sticle multe si mari cu apa buna sub privirea ingaduitoare a sfintilor din picturile vechi, crapate de trecerea anilor.

Bunica traieste si acum, sa-i dea Dumnezeu sanatate, dar  vedeti  voi,  mintea  ei nu poate sa priceapa cum cineva pretinde bani, pentru apa care iese din pamant, data de Dumnezeu.