Editura Nemira a publicat recent o cartulie foarte simpatica, despre care eu am mai scris. Se numeste ‘Aristotel si furnicarul merg la Washington- mic antitratat de abureala politica’, si e scrisa de Thomas Cathcart si Daniel Klein. Dupa cum se poate deduce din titlu, cartea se ocupa de diversele modalitati in care politicienii, pentru a fi cat mai persuasivi, siluiesc logica. Si, credeti-ma, sunt atatea pozitii, incat ar iesi de-o Kama Sutra!

Acum n-o sa va delectez, insa, cu flotari logice. O sa va pun in fata una dintre cele mai abjecte si tampite mostre de comportament electoral. Ii apartine lui Hillary Clinton, si a fost recoltata in timpul ultimei campanii pentru presedintie din SUA. Invitata la un post TV de nisa (gastronomie si arta culinara), candidata noastra a aratat cu prisosinta cat de dezumanizant poate ajunge comportamentul politicianist. Iat-o pe cucoana cum trage din toate pozitiile in electoratul-tinta, alcatuit din gospodine:

‘RACHEL RAY (moderatoarea emisiunii): Buna, Hillary. Doamne, dar ce bine arati! Obisnuiesti sa gatesti in costum cu pantalon?
HILLARY CLINTON: Asta-i o intrebare grozava, Rachel. O intrebare cu adevarat minunata, care starneste ecouri in sufletul meu si in toate celelalte fete si femei muncitoare din aceasta extraordinara tara a noastra.
R.R.: Deci gatesti in costum cu pantalon?
H.C.: Pai, fireste ca eu nu pot raspunde in numele lui Michelle Obama la aceasta intrebare; daca ea vrea sa gateasca in pantaloni, cred ca este dreptul ei. Aceasta e esenta tarii noastre, libertatea de a gati in orice vestimentatie doresti.
R.R.: Uite ce e, mai avem numai trei minute inainte de a scoate sufleul din cuptor. Gatesti in costum cu pantalon, doamna senator?
H.C.: Da si nu. As gati in costum cu pantalon. Asa cum am spus de multe ori, nu este nimic rau in a gati astfel. Dar de fapt… si dovezile arata ca acest lucru e adevarat… eu nu gatesc. Nu ca as crede ca e ceva rau in a gati, adica daca…
R.R.: Pfuu ! Vino sa vezi sufleul asta!
H.C.: Extraordinar ! Imi dai si mie reteta?’

Acum ceva luni, la Iasi, in discursul tinut cu ocazia aniversarii Unirii Principatelor, l-am auzit pe domnul Mircea Geoana spunand ceva interesant (ei, da, nu va mirati). Anume, domnia-sa a adus vorba despre ‘parintii fondatori’ ai natiei noastre moderne. Ca dl. Geoana, care este o musca-n lapte in orice domeniu s-ar avanta, si-a amintit de vreun discurs al lui Lincoln si a luat expresia cu copy-paste, asta e clar. Dar o intrebare se naste de aici: avem noi parinti fondatori?

Exprimarea, dupa cum oricine stie, le apartine americanilor, care, de altfel, au facut un adevarat cult pentru intemeietorii statului lor. Popoarele europene, vechi, ale caror natiuni moderne s-au format organic, printr-o lunga evolutie, nu cunosc aceasta notiune. Dar noi, romanii? Ar trebui noi s-o cunoastem? Cu toata daco-romanitatea noastra (sau…’cumanitatea’- vezi Neagu Djuvara), eu cred ca prapastia dintre starea de teribila inapoiere de la sfarsitul epocii fanariote, pe de o parte, si eforturile, reusite, de modernizare care au avut loc incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea, pe de alta parte, ne poate indreptati sa vorbim despre fondatori ai natiunii. si s-a si vorbit, nu fara temei, fie despre Carol I, fie despre revolutionarii pasoptisti.

O idee foarte interesanta a avut, in aceasta privinta, Titu Maiorescu. El ii priveste drept intemeietori ai Romaniei moderne pe membrii Divanurilor Ad-Hoc din octombrie 1857. Mai exact, considera ca programul conceput de ei este exact calea de urmat pentru ca tara sa devina intr-adevar un stat european (de altfel, este semnificativ faptul ca junimistii au intrat in politica in principal din acest motiv: pentru a se asigura ca Romania urmeaza intocmai linia trasata de Divanuri).

Iata care sunt cele cinci puncte ale programului: respectarea capitulatiilor, unirea, dinastia ereditara dintr-o familie suverana europeana, neutralitatea garantata de Marile Puteri si sistemul constitutional. Exact temelia pe care s-a putut construi statul nostru modern…

Deci, avem o opinie in aceasta privinta. O opinie si autorizata, si intemeiata. Pot fi si altele. Poate, cine stie, de la vorba aruncata de dl. Geoana, se va porni o dezbatere pe o tema deloc lipsita de importanta… Eu inchei acest articol, dar nu inainte de a va oferi un fragment absolut edificator, dintr-un faimos discurs parlamentar, tinut de Titu Maiorescu in 1897:

«Astfel (si pentru unii dintre noi cu parere de rau) ne-am vazut constransi sa limitam exclusiva noastra ocupare de pana acum si sa facem partea politicii militante. Pogor, Negruzzi, Gane, Racovita, cu ei impreuna autorul acestor randuri, mai pe urma fireste si Carp si Th. Rosetti au intrat in Camera conservatoare de la 1871-1875. Eram noi deodata conservatori? Noi eram in prima linie sustinatorii programului harazit de la Divanul Ad-Hoc. Si fiindca politica liberalilor din primavara anului 1871 periclita realizarea lui, iar guvernul conservatorului Lascar Catargiu lucra in sensul acestei realizari, noi eram datori din principiu sa sustinem guvernul conservator. Ce avea sa se intample dupa indeplinirea cerintelor de la 1857, ramanea o chestiune deschisa si nu avea interes pentru moment[…].»