Cine isi imagineaza ca, mergand cu masina la dealerii autorizati ai diferitilor producatori de automobile, ii vor fi rezolvate intr-un mod profesionist problemele, e naiv. Singurul lucru de care puteti fi sigur este ca veti plati mult. Mult mai mult decat face!

La fel de sigur e si ca cea mai folosita metoda de rezolvare a defectelor este prin eliminare. Adica schimba piese (pe care in final le plateste clientul) pana ajung la cea defecta. Eu am fost socat sa constat ca sunt situatii in care, nici macar cu schema in fata, bietii mecanici nu stiu sa localizeze o piesa pe motor. Ce sa mai zic, am patit-o si la prea plictisit-importantii ingineri ai RAR Pitesti, dar astia macar au recunoscut ca nu stiu.

Am sa arat aici pana unde poate merge indolenta, nesimtirea, lipsa de profesionalism a unor dealeri auto pusi pe capatuiala, la adapostul unor nume sonore de producatori pe care ii reprezinta.

In vara asta, am cumparat de la o reprezentanta din Germania un Volkswagen, productie 2007, cu 32.000 km rulaj, pentru care beneficiam de garantia data de producator. Vanzatorul m-a informat ca masina este dotata cu filtru de particule. La identificare, inginerul RAR mi-a spus, cu un vag regret, ca nu stie cum sa „identifice” daca masina are sau nu filtru de particule. Cum amanuntul asta avea relevanta in cuantumul taxei de mediu pe care urma sa o achit, am luat un taxi si cu documentatia masinii, am mers la EURO TEHNO GROUP, dealerul Volkswagen  local. Am fost preluat de un consilier service care, desi precipitat, a incercat sa para foarte amabil, a studiat actele masinii, a intrat in „sistem”, a verificat istoricul masinii si m-a informat – tot cu un vag regret - ca masina NU are filtru de particule, dar ca altfel e in regula, beneficiez de garantie cu conditia sa vin cat mai repede in service pentru a face revizia, chiar daca programarea din Germania era setata la un interval de 30.000 de km de la prima revizie, adica la 45.000 afisaj la bord.

Totusi, pentru a ma conforma normelor made in Romania, am facut revizia. Am fost informat ca mi s-a pus acelasi ulei Long Life (dublu la pret fata de cel normal) garantat 30.000 de km, pe care sa-l schimb insa la... 15000 de km. Am inghitit in sec, am platit si am plecat.

Fatalitatea a facut ca de curand sa-mi apara un avertisment la bord. Am mers la EURO TEHNO GROUP si, dupa o nu foarte scurta asteptare, am fost preluat de un mecanic ai carui ochi exprimau inteligenta unui sugator al jicloarelor de carburator Dacia si care, culmea, cara un laptop cu care avea de gand sa faca diagnosticarea.

Dupa ce a bajbait pe sub bord in cautarea prizei de conectare la calculatorul masinii, la indicatiile altui mecanic, a reusit sa gaseasca locul cu pricina. Indoielile care imi dadeau tarcoale in legatura cu priceperea lui mi-au fost repede intarite in momentul cand a pornit laptopul. Cu gratia unui elefant care face balet, a inceput sa navigheze prin meniul destul de prietenos al programului de diagnosticare editat in limba engleza - fapt care il deruta in mod evident. In consecinta a inceput sa-mi insire o multitudine de posibile defecte. De un lucru parea insa sigur: „E de la motor!” Acu´,  ce sa mai crezi, motorul e un mecanism complex, mai ales daca nu stii ce sa-i faci. Incercand sa fac haz de necaz, i-am sugerat sa schimbe motorul, ca tot e in garantie...

La un moment dat, ajutat si de traducerile unor expresii extrem de uzuale din limba engleza, pe care i le-am oferit, norocul i-a suras si laptopul i-a afisat un desen al motorului cu piesa defecta, evidentiata cu un rosu aprins. Omu´ nostru se uita chioras la ea si-mi zice ca nu stie daca e montata pe sau sub motor. M-am uitat la ghereta portarului sa vad daca e la datorie sau a furat un halat de mecanic si a venit sa-mi repare masina. Portarul era la treaba lui. I-am sugerat sa ridice capota si sa vada daca recunoaste elementul. Am avut noroc, piesa era deasupra.

In timp ce geniul mecanic avea de desfacut cateva coliere cu care era fixata piesa, despre care habar nu avea ce rol are, am citit explicatiile date de programul de diagnosticare. Stupoare! Era un senzor presiune admisie al... FILTRULUI DE PARTICULE, despre a carui existenta il intrebasem pe consilierul service si primisem raspuns negativ. Adica din cauza informatiei eronate, eu am fost prejudiciat prin plata unei taxe de mediu mai mari.

In fine, dupa ce mi-au schimbat senzorul defect, am mers la consilierul service, stavilindu-mi cu greu avalansa de expresii deloc ortodoxe pe care i-as fi adresat-o. Stupoare din nou! Consilierul imi spune ca trebuie sa platesc din buzunar maiastra diagnosticare, piesa si montajul, argumentand ca am pierdut garantia pentru ca am facut revizia la mai mult de 15.000 de km de la prima revizie, desi imi spusese chiar si in ziua respectiva ca masina beneficiaza de garantie. S-a scuzat cum ca au un audit intern care se ia de orice chichita si ca nu poate sa-mi acorde garantie, desi eram indreptatit la ea. Fiind un om civilizat, l-am injurat in gand...

Daca masina era programata din Germania pentru revizie la interval de 30.000 de km si eu am cumparat-o cand deja rulase 17.000 km, de ce odata ajuns in Romania inseamna ca ai pierdut garantia?! E clar un abuz in incercarea de se descotorosi de orice obligatie fata de clienti! In schimb, sunt pregatiti sa te jefuiasca atunci cand te prind la revizii prin preturile lor absurde, sub pretextul ca sunt reprezentante. Nu e de mirare ca multi posesori de Vw sau Audi prefera alte service-uri cu oameni priceputi sau reprezentantele din alte localitati.

Pentru mine, mitul rigorii germane s-a destramat la EURO TEHNO GROUP Pitesti, prin intalnirea deja proverbialei nesimtiri romanesti.

Ieri, un autobuz cu 38 de persoane s-a rasturnat de pe o pasarela din apropierea garii Ciumesti. Autobuzul apartine unei firme de transport cu nume predestinat unor astfel de evenimente: Manolo Auto Zob.

Mereu m-am intrebat, vazand masinile lor in trafic, ce rationament abisal s-a savarsit in tertecuta lui nea Manole, atunci cand si-a botezat firma. Daca ar fi avut ca obiect de activitate transportul harburilor la REMAT, as fi gasit numele acceptbil. Dar asa? Cum sa urci tu, calator cu bilet de autobuz, cu sufletul impacat in rata unei firme care promite ca face Auto Zob?!

Trecand peste ilaritatea provocata de numele firmei, intamplarea cu autobuzul facut zob, la propriu, e un lucru grav. Mi-as dori ca explicatia mesterului Manole- auto zob, cum ca sistemul de directie s-a prapadit din cauza gropilor de pe DN73 Pitesti-Campulung, sa fie luata de buna. Nu ar fi prima data cand, cel mai prost drum din tara, face victime.

E deja o saptamana, de cand drumarii nu se mai deranjeaza sa plombeze provizoriu gropile aparute la ultima ploaie. Nici macar slalomul nu mai e posibil, printre prea multele gropi si uite-asa, ajungem sa ne facem masinile…ZOB!
 

Luni, 9 ianuarie, fotbalistii Mioveniului au inceput pregatirea pentru returul campionatului, dupa ce, in tur, s-au clasat pe ultimul loc, cu o nefireasca medie de juma’ de punct pe meci.

Vedetele aduse in debutul campionatului, pe multi bani si cu mare valva, au devenit cosmarul suporterilor si mai ales al conducatorilor clubului. Dupa ce, acum cateva saptamani, era anuntata rezilierea amiabila a contractelor pentru Dica, Tanasa si Dina, a venit randul lui Margaritescu, Iordache si Neaga sa fie instiintati ca îsi pot cauta alta echipa.

Isi pot, insa, cauta alta echipa, doar daca vor! Si de ce ar vrea s-o faca, daca stau, bine merci, la Mioveni pe mancare si bautura, plus bani frumosi. La umbra unui contract bine facut, Adrian Neaga, acest cal schiop inhamat la caruta echipei, a declarat sarcastic, ca mai are un an si jumatate de isterizat publicul si ca, daca va fi nevoie, va juca chiar si in liga a doua.

Si cred ca va ramane, pentru ca e putin probabil sa se gaseasca alti fraieri care sa-l vrea.

La inceputul saptamanii trecute, Calea Dragasani arata ca un veritabil drum european, cu asfalt nou si drept ca-n palma, cu marcaje proaspat vopsite, o adevarata placere.

Dar nici nu a apucat sa se raceasca bine asfaltul, ca au si aparut binecunoscutii gropari sa-l profaneze. Dorel si ai lui, au sapat in asfalt, ziua amiaza-mare, ditamai gropanul, de ti-era mai mare mila. Au sapat, s-au asezat pe marginea gropii si-au inceput sa manance seminte.

Circulatia s-a strangulat,  pe sensul de coborare spre oras, pe o singura banda. Soferii care treceau prin zona, erau indignati si gratulau echipa lui Dorel cu diverse urari. Urarile faceau referire la ceva sfinti, precum si la ascendentii decedati pe linie materna ai nefericitilor profanatori de asfalt.

Am intrebat la Primarie cum se face ca si acum, ca de fiecare data cand se fac asfaltari, asfaltul este spart imediat pentru lucrari la conducte de apa, cabluri electrice, tevi de gaze, fire telefonice ori dracu’ mai stie ce. Ni s-a raspuns ca nu se stie despre nici un fel de lucrare in zona. Asta inseamna ca ce am vazut, nu e deloc adevarat...  Poate am avut noi vedenii sau, malefici precum Patriciu, am inserat pixelul cu excavator in fotografie.

Cert e ca, la o saptamana dupa incident, zona pastreaza, inca, dovada trecerii echipei de gropari ai lui Dorel. Un imens decupaj cu laturi drepte se casca in calea soferilor, pregatit sa inghita rotile si planetarele celor amagiti de mirajul asfaltului nou. Si pentru ca traditia breslei sa fie respectata pana la capat, Dorel si-a semnalizat gropanul si cu, deja celebra, creanga rupta din copacii de pe marginea drumului, asa cum puteti observa in galeria foto sau direct la fata locului.

Dar, poate ca nici acum, ceea ce am vazut nu e deloc adevarat, lucru care nu poate decat sa ne bucure.

Cine credeti ca facea pe deontogul luni seara, in studioul celei de-a treia antene a lui Voiculescu? Nu ati ghicit, pentru ca nu aveti atata lipsa de bun simt precum au redactorii disperati sa faca rating. 

E vorba de nimeni alta decat Ioana Maria Vlas, mama “vitrega” a FNI, invitata sa-si dea cu parerea despre accidentul provocat de mistocarul universal Serban Huidu, accident prin care a omorat trei oameni dintr-o lovitura.

De ceva vreme,  Realitatea tv si Antenele ne tin lectii de morala prin gura unor invitati de-a dreptul  exotici. O lunga perioada nu mai scapam de Liliana Ghervasuc- o alta mama vitrega a unei fabrici de facut bani pentru altii, devenita specialista in absolut orice problema, de la pretul painii, pana la dinamica asteroizilor. Se pare ca a reusit sa intre, cu greu, intr-un con de binemeritata umbra, la pachet cu numerologul de serviciu Stelian Ogica.

 Nu scapam insa si de “mama Oriflame” Monica Tatoiu, care, inca, poate emite pareri si observatii profunde despre septelul national.  Serghei Mizil, fosta beizadea comunista, actualmente doar un batran golan libidinos,  a parasit, din fericire, emisiunile de analiza, dar mai ranjeste fasolea pe la jalnice emisiuni tarzii de pseudodivertisment.

Corneliu Vadim Tudor e deja un invitat permanent al rubricilor de seara, dar din discursurile tribunului ne alegem, macar, cu ceva satisfactii stilistice.

Acum, revenind la Maria Vlas, am putea accepta ideea ca cei cativa ani (destul de putini) cat a stat la inchisoare, ferita de razbunarea celor 300 000 de tepuiti, nu au trecut prin Vant(u). Universul penitenciar i-a oferit posibilitatea de a reflecta si de a intelege mai profund lumea si viata.

Cu toate astea, sa o convertesti pe Maria Vlas intr-o batranica sfatoasa si sa o aduci sa ne tina lectii de morala si civism la televizor, mi se pare mult prea mult!