In timp ce noi dam in gropi la propriu, in alte tari, lipsite de aceasta binecuvantare  pentru producatorii de amortizoare, e nevoie de trucaje pentru a simula ceea ce la noi se gaseste pe toate drumurile.

DN73 Pitesti-Campulung, numit pompos si E574, a redevenit cosmarul soferilor  nevoiti sa-l tranziteze. La fiecare sfarsit de iarna, asfaltul, mult prea vechi, casca  uriase cratere, cu care inghite nemilos roti, pivoti, bielete si planetare.

Le ocolim cat putem, dar sunt din ce in ce mai multe si nu reusim intotdeauna. Asa ajungem sa vizitam foarte des service-urile auto si, mai ales, atelierele care reconditioneaza roti. Anul asta reconditionarea unei roti din aliaj, turtita in gaurile acestui drum european, costa in jur de 60 de lei.

Responsabilii nu vor sa stie si refac drumurile tarii doar in functie de interese politice. Argesul, neavand culoarea politica la moda de ceva vreme, sta la coada. Nu conteaza ca, amaratul asta de drum, duce in carca traficul auto generat de activitatea Dacia-Renault, activitate care contribuie cu procente importante la anorexicul PIB al Romaniei, la fel cum nu conteaza nici importanta pentru accesul catre uriasul bazin turistic din nordul judetului.
Pentru refacerea acestui drum s-a depus o petitie catre Premierul Emil Boc, care a strans peste 5000 de semnaturi. Boc insa, are alte treburi, mai importante.

Pana se va pune in practica refacerea totala a acestui drum, va mai trece multa vreme. Intre timp, servim patria si smecherii ei, platind fara cracnire taxa de drum, in fiecare an mai mare, pentru ca suntem prosti de dam in gropi. La propriu!

Vreau sa imi exprim pe aceasta cale admiratia pentru vajnicul politist de la Serviciul Politiei Rutiere a orasului Mizil, care m-a oprit din goana mea nebuneasca si iresponsabila, cuantificata de impartialul aparat radar la 63 km/h. Daca 10 km peste limita de 50km/h sunt unanim acceptati ca nesanctionabili, sa va fereasca Sfantul sa aveti 11, 12 sau, iata, 13!

Cand ai la orizont perspectiva unor sute de kilometri pana la destinatie, intr-o tara ca Romania, fara autostrazi, restrictiile de 50km/h impuse in localitati chiar si pe sectoare de drum cu maxima vizibilitate si cu doua benzi pe sens, sunt de-a dreptul frustrante. Nu mai spun ca se intampla ca unele sa aiba chiar indicativ de drumuri europene, in cazul de fata E577.

Evenimentul la care fac referire s-a produs in timp ce tranzitam urbea pe care o protejeaza vigilentul justitiar. Impresionantul solo de chitara cu care ma delectam in fatidicul moment al contraventiei a fost intrerupt cu brutalitate de insitenta semnalelor acustico-luminoase ale masinii de politie, prin care eram fortat sa trag de urgenta pe dreapta.

Cu un inexplicabil ranjet de satisfactie, teribilul Sherlock Holms local s-a dovedit absolut impenetrabil la eventualitatea logica a unui binecuvantat avertisment si m-a executat sec (parea caracteristica esentiala a  suportului sau de cascheta) completand procesul verbal cu amenda si doua puncte de cumplita penalizare.

Amenda am platit-o, dar am ramas in portofoliu cu punctele de penalizare si, cel mai trist, cu amintirea acelui salbatic ranjet de satisfactie al justitiarului din Mizil.
 

Duminica 21 noiembrie, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Mioveni, are loc un eveniment artistic de exceptie pentru urbe. Marele actor national Florin Piersic joaca alaturi de Medeea Marinescu in piesa de teatru “Straini in noapte” de Eric Assous („Montagne Russe” numele original al piesei). Regia spectacolului apartine maestrului Radu Beligan.

Cu aceasta comedie romantica de exceptie, plina de farmec si umor debordant, Florin Piersic a traversat toata tara avand initial ca partenera de scena pe Emilia Popescu. Anul trecut piesa s-a jucat si in Pitesti, iubitorii de teatru umpland pana la refuz sala.

Anvergura spectacolului se pare ca depaseste obisnuitele manifestari artistice care se deruleaza in Mioveni, daca e sa ne luam dupa felul in care arata afisele de pe panoul publicitar din centrul localitatii.

Dupa cum puteti vedea in galeria foto, ca o adevarata blasfemie la adresa bunului gust, peste afisul cu fotografia actorilor au fost lipite altele, care invita la activitati mai apropiate de preocuparile localnicilor. Unul anunta meciul de fotbal al echipei locale cu Petrolul Ploiesti si un altul anunta ca in clubul sosiei lui Elvis, situat in porumbii Colibasiului, va (in)evolua un avorton manelist care-si spune Susanu. Probabil tot admiratorii acestuia s-au distrat cu infantilismul specific, mazgalind chipul actorilor despre care nu stiu si nu vor sa stie nimic.

Vecinul meu e un om implinit si fericit. Dupa multi ani de dorinta incrancenata a reusit sa-si implineasca visul de a avea o masina nemteasca.

La fel ca multi romani, vecinul meu considera ca lucrul cel mai important din portofoliul de realizari ale unui individ e masina personala. Se faleste cu ea si nu se mai satura privind-o desi e doar un Opel rulat din sutele de mii care au invadat Romania in ultimii ani. Ii da ocol admirativ de fiecare data cand urca sau coboara din ea, stergand orice rahatel ar fi indraznit sa acopere luciul impecabil al vopselei.

Un lucru atat de important are nevoie de conditii speciale. Primul ar fi locul Lui de parcare. Mai presus de orice legi lumesti, in virtutea unui drept divin demn de rangul pretiosului autoturism, si-a luat in posesie, exclusiv personala, o felie din parcarea blocului. Parcarea blocului fiind de fapt libera, Locul Lui de parcare e delimitat de linii imaginare numai de el stiute, ceea ce da prilej la multe confuzii si scandaluri cu nefericitii soferi, fie ei vecini sau venetici, care au nesabuinta de incalca Locul Lui. Probabil din dorinta de a-si prelungi placerea sofatului sau poate pentru ca vecinii sa afle ca El si Masina au ajuns acasa, executa interminabile manevre prin care isi pozitioneaza bijuteria conform rigorilor impuse de liniile imaginare. Daca un inconstient a parcat cumva pe Locul Lui, va fi blocat, claxonat vehement, apostrofat cu injurii obscene care fac trimitere la origini, la  neamurile si decedatii familiei. Chiar daca parcarea are zeci de locuri libere, el va dori sa parcheze doar in Locul Lui, loc vazut ca o extensie naturala a proprietatii apartamentului in care locuieste.

Vecinul meu e un bou!