In timp ce noi dam in gropi la propriu, in alte tari, lipsite de aceasta binecuvantare  pentru producatorii de amortizoare, e nevoie de trucaje pentru a simula ceea ce la noi se gaseste pe toate drumurile.

De cateva zile incoace, la posturile de radio locale, un plamanar racneste isterizat ca magazinele Leonardo fac reducere de 70% la incaltamintea de iarna. In sfarsit le aduc la pretul corect, mi-am zis, tinand cont de experienta avuta cu ghetele cumparate de la ei, care au ramas fara talpa dupa doar cateva purtari. Iata, insa cum arata reducerile de 70% in viziunea Leonardo! Comform siteului antitepari.ro, firma a inceput sa-si cam pacaleasca furnizorii, refuzand la plata biletele la ordin eliberate. Acum vad ca incearca sa-si pacaleasca si clientii. Cu asemenea „calcule”, nu e de mirare ca au probleme...

Legea 298/2008 a intrat in vigoare. Putem sta linistiti, acum „cineva” chiar are grija de noi, vorba cantecului: „in orice imprejurare, la munte sau la mare”.

In opinia mea, ratiunea care a dictat adoptarea unei asemena legi ar fi ca TOTI ROMANII SUNT INFRACTORI IN STARE LATENTA . Perioada de incubatie a fost stabilita la un maximum de 6 luni.

Exista o rezolutie a UE care ne impune asa ceva, dar… totusi, de ce sa renunt la libertatea mea pentru o asa-zisa „siguranta” care deschide usa unor abuzuri fara precedent? S-a si dovedit ca Romania e plina de teroristi pregatiti sa detoneze butelii, probabil incarcate doar pana la jumatate din cauza lipsei gazului de import.

In vremea comunismului, Securitatea ne citea corespondenta, urmarea cine cu cine vorbea. Iata ca dupa 20 de ani, cand incepusem si noi sa simtim mai abitir gustul libertatii, trebuie sa ne gandim de doua ori daca mai sunam sau trimitem email la amante…

Ce incredere sa mai ai intr-un parlament si un presedinte care nu au niciun respect pentru libertate – motivul pentru care am iesit in strada in ’89?… Mi-ar placea sa vad ca societatea civila romaneasca exista, ca nu e in totalitate hipnotizata de telenovele sau hiturile lui Gutza, dar stiu ca in cateva zile se va asterne linistea si peste subiectul asta, la fel ca peste multe altele de pana acum. Media ne vara pe gat subiecte mult mai importante, cum ar fi ceremonia de investire a lui Obama, de parca nu ar fi si el tot o marioneta a celor care conduc lumea cu adevarat.

Sa mergem, dragi romani, frumos incolonati sa ne dam amprentele pentru pasapoarte biometrice, sa ni se implanteze cipuri eventual in  fund ca sa stie si de cate ori mergem la wc, sa ni se ia in final masurile pentru toalele vargate de detinuti ai viitorului lagar european….

Basesc deci exist!

Cine isi imagineaza ca, mergand cu masina la dealerii autorizati ai diferitilor producatori de automobile, ii vor fi rezolvate intr-un mod profesionist problemele, e naiv. Singurul lucru de care puteti fi sigur este ca veti plati mult. Mult mai mult decat face!

La fel de sigur e si ca cea mai folosita metoda de rezolvare a defectelor este prin eliminare. Adica schimba piese (pe care in final le plateste clientul) pana ajung la cea defecta. Eu am fost socat sa constat ca sunt situatii in care, nici macar cu schema in fata, bietii mecanici nu stiu sa localizeze o piesa pe motor. Ce sa mai zic, am patit-o si la prea plictisit-importantii ingineri ai RAR Pitesti, dar astia macar au recunoscut ca nu stiu.

Am sa arat aici pana unde poate merge indolenta, nesimtirea, lipsa de profesionalism a unor dealeri auto pusi pe capatuiala, la adapostul unor nume sonore de producatori pe care ii reprezinta.

In vara asta, am cumparat de la o reprezentanta din Germania un Volkswagen, productie 2007, cu 32.000 km rulaj, pentru care beneficiam de garantia data de producator. Vanzatorul m-a informat ca masina este dotata cu filtru de particule. La identificare, inginerul RAR mi-a spus, cu un vag regret, ca nu stie cum sa „identifice” daca masina are sau nu filtru de particule. Cum amanuntul asta avea relevanta in cuantumul taxei de mediu pe care urma sa o achit, am luat un taxi si cu documentatia masinii, am mers la EURO TEHNO GROUP, dealerul Volkswagen  local. Am fost preluat de un consilier service care, desi precipitat, a incercat sa para foarte amabil, a studiat actele masinii, a intrat in „sistem”, a verificat istoricul masinii si m-a informat – tot cu un vag regret - ca masina NU are filtru de particule, dar ca altfel e in regula, beneficiez de garantie cu conditia sa vin cat mai repede in service pentru a face revizia, chiar daca programarea din Germania era setata la un interval de 30.000 de km de la prima revizie, adica la 45.000 afisaj la bord.

Totusi, pentru a ma conforma normelor made in Romania, am facut revizia. Am fost informat ca mi s-a pus acelasi ulei Long Life (dublu la pret fata de cel normal) garantat 30.000 de km, pe care sa-l schimb insa la... 15000 de km. Am inghitit in sec, am platit si am plecat.

Fatalitatea a facut ca de curand sa-mi apara un avertisment la bord. Am mers la EURO TEHNO GROUP si, dupa o nu foarte scurta asteptare, am fost preluat de un mecanic ai carui ochi exprimau inteligenta unui sugator al jicloarelor de carburator Dacia si care, culmea, cara un laptop cu care avea de gand sa faca diagnosticarea.

Dupa ce a bajbait pe sub bord in cautarea prizei de conectare la calculatorul masinii, la indicatiile altui mecanic, a reusit sa gaseasca locul cu pricina. Indoielile care imi dadeau tarcoale in legatura cu priceperea lui mi-au fost repede intarite in momentul cand a pornit laptopul. Cu gratia unui elefant care face balet, a inceput sa navigheze prin meniul destul de prietenos al programului de diagnosticare editat in limba engleza - fapt care il deruta in mod evident. In consecinta a inceput sa-mi insire o multitudine de posibile defecte. De un lucru parea insa sigur: „E de la motor!” Acu´,  ce sa mai crezi, motorul e un mecanism complex, mai ales daca nu stii ce sa-i faci. Incercand sa fac haz de necaz, i-am sugerat sa schimbe motorul, ca tot e in garantie...

La un moment dat, ajutat si de traducerile unor expresii extrem de uzuale din limba engleza, pe care i le-am oferit, norocul i-a suras si laptopul i-a afisat un desen al motorului cu piesa defecta, evidentiata cu un rosu aprins. Omu´ nostru se uita chioras la ea si-mi zice ca nu stie daca e montata pe sau sub motor. M-am uitat la ghereta portarului sa vad daca e la datorie sau a furat un halat de mecanic si a venit sa-mi repare masina. Portarul era la treaba lui. I-am sugerat sa ridice capota si sa vada daca recunoaste elementul. Am avut noroc, piesa era deasupra.

In timp ce geniul mecanic avea de desfacut cateva coliere cu care era fixata piesa, despre care habar nu avea ce rol are, am citit explicatiile date de programul de diagnosticare. Stupoare! Era un senzor presiune admisie al... FILTRULUI DE PARTICULE, despre a carui existenta il intrebasem pe consilierul service si primisem raspuns negativ. Adica din cauza informatiei eronate, eu am fost prejudiciat prin plata unei taxe de mediu mai mari.

In fine, dupa ce mi-au schimbat senzorul defect, am mers la consilierul service, stavilindu-mi cu greu avalansa de expresii deloc ortodoxe pe care i-as fi adresat-o. Stupoare din nou! Consilierul imi spune ca trebuie sa platesc din buzunar maiastra diagnosticare, piesa si montajul, argumentand ca am pierdut garantia pentru ca am facut revizia la mai mult de 15.000 de km de la prima revizie, desi imi spusese chiar si in ziua respectiva ca masina beneficiaza de garantie. S-a scuzat cum ca au un audit intern care se ia de orice chichita si ca nu poate sa-mi acorde garantie, desi eram indreptatit la ea. Fiind un om civilizat, l-am injurat in gand...

Daca masina era programata din Germania pentru revizie la interval de 30.000 de km si eu am cumparat-o cand deja rulase 17.000 km, de ce odata ajuns in Romania inseamna ca ai pierdut garantia?! E clar un abuz in incercarea de se descotorosi de orice obligatie fata de clienti! In schimb, sunt pregatiti sa te jefuiasca atunci cand te prind la revizii prin preturile lor absurde, sub pretextul ca sunt reprezentante. Nu e de mirare ca multi posesori de Vw sau Audi prefera alte service-uri cu oameni priceputi sau reprezentantele din alte localitati.

Pentru mine, mitul rigorii germane s-a destramat la EURO TEHNO GROUP Pitesti, prin intalnirea deja proverbialei nesimtiri romanesti.

In Romania, o tara in care bunastarea a atins cote impresionante, totul este mai scump. Ani la rand, Romtelecom si-a batut joc de noi, avem cea mai scumpa telefonie mobila, platim cel mai scump gaz, masina nationala o cumparam de la vecini ca e mai ieftina la ei, cimentul e mai scump decat oriunde in Europa, platim cel mai mare pret pentru o autostrada inexistenta, la carburanti suntem in topul preturilor, mancarea e mai scumpa decat in occident, facem revizii auto mai dese si mai scumpe decat la nemti, taxele si impozitele sunt deasemenea extrem de mari, parlamentarii nostrii sunt „obiecte” extrem de pretioase, avem cele mai scumpe statiuni... Lista ar putea continua mult si bine dar ma opresc aici, pentru ca ne-ar lua un timp plictisitor sa parcurgem puzderia de exemple.

Tragi-comic e ca si necesara deplasare la Bruxelles a Presedintelui si a  (inca) Premierului pentru lucrarile Consiliului European de iarna, se va face cu doua aeronave, din cauza binecunoscutei antipatii reciproce a personajelor. Ce dracu´ mai conteaza banii prostilor cand orgoliile sunt asa de mari, incat nu mai incap nici intr-un Boeing 707?!

Dar, lasa, ca-si trage SuperBase un Airbus superdotat, la un pret superumflat si va calatori alaturi de noul Premier  pe care l-a desemnat , ca sa facem si noi economie la buget…