Vecinul meu e un om implinit si fericit. Dupa multi ani de dorinta incrancenata a reusit sa-si implineasca visul de a avea o masina nemteasca.

La fel ca multi romani, vecinul meu considera ca lucrul cel mai important din portofoliul de realizari ale unui individ e masina personala. Se faleste cu ea si nu se mai satura privind-o desi e doar un Opel rulat din sutele de mii care au invadat Romania in ultimii ani. Ii da ocol admirativ de fiecare data cand urca sau coboara din ea, stergand orice rahatel ar fi indraznit sa acopere luciul impecabil al vopselei.

Un lucru atat de important are nevoie de conditii speciale. Primul ar fi locul Lui de parcare. Mai presus de orice legi lumesti, in virtutea unui drept divin demn de rangul pretiosului autoturism, si-a luat in posesie, exclusiv personala, o felie din parcarea blocului. Parcarea blocului fiind de fapt libera, Locul Lui de parcare e delimitat de linii imaginare numai de el stiute, ceea ce da prilej la multe confuzii si scandaluri cu nefericitii soferi, fie ei vecini sau venetici, care au nesabuinta de incalca Locul Lui. Probabil din dorinta de a-si prelungi placerea sofatului sau poate pentru ca vecinii sa afle ca El si Masina au ajuns acasa, executa interminabile manevre prin care isi pozitioneaza bijuteria conform rigorilor impuse de liniile imaginare. Daca un inconstient a parcat cumva pe Locul Lui, va fi blocat, claxonat vehement, apostrofat cu injurii obscene care fac trimitere la origini, la  neamurile si decedatii familiei. Chiar daca parcarea are zeci de locuri libere, el va dori sa parcheze doar in Locul Lui, loc vazut ca o extensie naturala a proprietatii apartamentului in care locuieste.

Vecinul meu e un bou!

Ieri am rugat un taximetrist sa opreasca maneaua. M-a intrebat contrariat:
-De ce, nu va place piesa asta ?
-Nu, nu suport maneaua.
-Pai, nu va place Muzica ?
-Ba da, tocmai pentru ca imi place Muzica, i-am raspuns...
-Pai si manelele ce are, nu  ie muzica si ele?
I-am explicat ca nu exista manele, sunt toate una. Si din cauza asta nu mai vorbim de muzica ci de o boala. Nervos a dat pe radio, exclamand:
- Pai atunci ce sa ascultam bre´, uuuopera?!...

N-am putut rata tonul peiorativ cu care a apasat pe "uuuopera". Se vede treaba ca in mintea lui nu exista cale de mijloc. Maneaua e fundamentul, alfa si omega exprimarii umane prin muzica. Ori asculti maneaua, asa cum e normal, ori esti un ciudat demn de dispret, care-si suceste mintile ascultand "uuuopera".
 

In timp ce noi dam in gropi la propriu, in alte tari, lipsite de aceasta binecuvantare  pentru producatorii de amortizoare, e nevoie de trucaje pentru a simula ceea ce la noi se gaseste pe toate drumurile.

Ca DN 73 Campulung-Pitesti a fost rapus definitiv in aceasta iarna capricioasa, nu mai e o noutate pentru nimeni. Incercarile anemice ale autoritatilor de a plomba puzderia de gropi din carosabil, au fost imediat anulate de prima ploaie sau zapada. Dupa ce ca nu prea era vointa, acum nu mai sunt nici bani.

Asa s-a ajuns la performanta ca in zona Maracineniului sa avem, nu gropi, ci adevarate santuri orientate transversal pe axul drumului. In acest timp, geniile de la guvernare ne pregatesc verificarea electronica a achitarii taxei de drum. Asa ca, pe langa taxa de drum, va trebui sa platim si inevitabilul tribut de roti, pivoti, planetare, bielete si ce-o mai pica prin craterele drumurilor noastre.

Drum bun !

Victor Hugo spunea ca rautatea incepe acolo unde se sfarseste omenia. Lucrurile in fata carora am ramas dezarmat, de care m-am temut intotdeauna ca de ceva necunoscut, sunt  rautatile gratuite, tupeul si  nesimtirea- scene triste din tabloul hidos al decaderii umane. Prostia, prostia simpla, prostia ordinara, prostia intalnita pe toate cararile, poate fi periculoasa daca se imbina cu rautatea, dar rautatea calculata e de-a dreptul devastatoare.
Am avut de-a face, de curand, cu specimene  "inzestrate " cu ceva din toate astea.
 
Cu totii stim ca serviciile turistice din Romania sunt scumpe si proaste la fel ca soselele patriei. Totusi, daca nu standardele impuse de ministerul doamnei Udrea, macar concurenta incepe sa-si faca efectul. Asa ar trebui...
 
 Weekend-ul trecut am rezervat impreuna cu familia unor prieteni, doua camere in Busteni, la  vila-pensiune-hotel Domino (nu mi-e prea clar ce se vrea de fapt).  Am ales-o pe internet sub  rationamentul ca e o constructie noua, catalogata cu trei stele, fiind deschisa doar de trei luni.
 
La fata locului, am avut neplacuta surpriza sa constatam ca  socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din... Domino. E vorba, in primul rand, de o problema de atitudine a celor care fac turism la noi si care nu renunta inca la a vedea  turistul ca o prada ce trebuie executata fara mila. Gazdele ne-au intampinat cu o acreala si lehamite supreme, ca si cum am fi intrat fortat in casa lor. E incredibil sa vezi cum inteleg cei de acolo sa-si saboteze propria afacere. Pe langa lipsurile din dotarea standard  pentru o camera de trei stele, cum ar fi baia fara prosoape, sapun si care ofera doar dusuri scotiene, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca la bucatarie, am primit in "gestiune" un sertar cu un pahar, o farfurie, o furculita si un cutit de persoana. Intrebati daca nu cumva exagereaza cu asa o dotare rafinata, gazdele au raspuns, socant, ca ideal ar fi ca turistii sa-si aduca vesela de acasa, adica noi trebuia sa ne simtim rasfatati de grija aratata.
 
Asa cum puteti vedea in galeria foto, sertarele dulapurilor erau ferecate cu lacate si lanturi, pentru a descuraja orice doritor de farfurii, linguri si furculite. Nu am mai vazut niciunde asa ceva! Sala de mese fiind comuna cu living-ul, puteam urmari pretioasele noastre gazde in timp ce stateau tolanite pe canapea, vizionand ce aveau chef la tv, ca si cum ei erau oaspetii iar noi trebuia sa toleram capriciile lor. Nu am vazut vreun zambet care sa le lumineze fata. Devenea evident ca ar fi preferat sa ramana doar cu plata anticipata si sa-i scutim de prezenta noastra. Curios e ca ne amuzam teribil, desi era cumva tragicomic.
 
Seara am facut cunostinta cu programul de stingere de inspiratie cazona. Toti turistii aterizati, ca si noi, in locul respectiv gratie site-urilor cu profil turistic care nu posteaza comentariile negative, se minunau de atata nesimtire si-si promiteau sa nu mai calce vreodata pe acolo. Din nefericire pentru el, un tanar din Buftea venise cu prietenii sa-si serbeze ziua de nastere. Desi in momentul rezervarii informase despre faptul ca urma sa faca o petrecere, la fata locului a avut neplacerea  sa constate ca rezervarea facuta acoperea doar posibilitatea de a dormi in cazarma turistica. Chiar daca intregul grup sosit parea format din oameni de calitate, absurdul situatiei a generat o serie de imbranceli si epitete la adresa comandantului de locatie, la care, recunosc, am asistat cu o oarecare satisfactie. In ziua plecarii, am fost informati pe un ton amenintator ca trebuie sa eliberam cazarma turistica inaintea orei 12. Lucru pe care l-am si facut. Pentru totdeauna!