La inceputul saptamanii trecute, Calea Dragasani arata ca un veritabil drum european, cu asfalt nou si drept ca-n palma, cu marcaje proaspat vopsite, o adevarata placere.

Dar nici nu a apucat sa se raceasca bine asfaltul, ca au si aparut binecunoscutii gropari sa-l profaneze. Dorel si ai lui, au sapat in asfalt, ziua amiaza-mare, ditamai gropanul, de ti-era mai mare mila. Au sapat, s-au asezat pe marginea gropii si-au inceput sa manance seminte.

Circulatia s-a strangulat,  pe sensul de coborare spre oras, pe o singura banda. Soferii care treceau prin zona, erau indignati si gratulau echipa lui Dorel cu diverse urari. Urarile faceau referire la ceva sfinti, precum si la ascendentii decedati pe linie materna ai nefericitilor profanatori de asfalt.

Am intrebat la Primarie cum se face ca si acum, ca de fiecare data cand se fac asfaltari, asfaltul este spart imediat pentru lucrari la conducte de apa, cabluri electrice, tevi de gaze, fire telefonice ori dracu’ mai stie ce. Ni s-a raspuns ca nu se stie despre nici un fel de lucrare in zona. Asta inseamna ca ce am vazut, nu e deloc adevarat...  Poate am avut noi vedenii sau, malefici precum Patriciu, am inserat pixelul cu excavator in fotografie.

Cert e ca, la o saptamana dupa incident, zona pastreaza, inca, dovada trecerii echipei de gropari ai lui Dorel. Un imens decupaj cu laturi drepte se casca in calea soferilor, pregatit sa inghita rotile si planetarele celor amagiti de mirajul asfaltului nou. Si pentru ca traditia breslei sa fie respectata pana la capat, Dorel si-a semnalizat gropanul si cu, deja celebra, creanga rupta din copacii de pe marginea drumului, asa cum puteti observa in galeria foto sau direct la fata locului.

Dar, poate ca nici acum, ceea ce am vazut nu e deloc adevarat, lucru care nu poate decat sa ne bucure.

Luni, 9 ianuarie, fotbalistii Mioveniului au inceput pregatirea pentru returul campionatului, dupa ce, in tur, s-au clasat pe ultimul loc, cu o nefireasca medie de juma’ de punct pe meci.

Vedetele aduse in debutul campionatului, pe multi bani si cu mare valva, au devenit cosmarul suporterilor si mai ales al conducatorilor clubului. Dupa ce, acum cateva saptamani, era anuntata rezilierea amiabila a contractelor pe cale amiabila pentru Dica, Tanasa si Dina, a venit randul lui Margaritescu, Iordache si Neaga sa fie instiintati ca îsi pot cauta alta echipa.

Isi pot, insa, cauta alta echipa, doar daca vor! Si de ce ar vrea s-o faca, daca stau, bine merci, la Mioveni pe mancare si bautura, plus bani frumosi. La umbra unui contract bine facut, Adrian Neaga, acest cal schiop inhamat la caruta echipei, a declarat sarcastic, ca mai are un an si jumatate de isterizat publicul si ca, daca va fi nevoie, va juca chiar si in liga a doua.

Si cred ca va ramane, pentru ca e putin probabil sa se gaseasca alti fraieri care sa-l vrea.

Cine credeti ca facea pe deontogul luni seara, in studioul celei de-a treia antene a lui Voiculescu? Nu ati ghicit, pentru ca nu aveti atata lipsa de bun simt precum au redactorii disperati sa faca rating. 

E vorba de nimeni alta decat Ioana Maria Vlas, mama “vitrega” a FNI, invitata sa-si dea cu parerea despre accidentul provocat de mistocarul universal Serban Huidu, accident prin care a omorat trei oameni dintr-o lovitura.

De ceva vreme,  Realitatea tv si Antenele ne tin lectii de morala prin gura unor invitati de-a dreptul  exotici. O lunga perioada nu mai scapam de Liliana Ghervasuc- o alta mama vitrega a unei fabrici de facut bani pentru altii, devenita specialista in absolut orice problema, de la pretul painii, pana la dinamica asteroizilor. Se pare ca a reusit sa intre, cu greu, intr-un con de binemeritata umbra, la pachet cu numerologul de serviciu Stelian Ogica.

 Nu scapam insa si de “mama Oriflame” Monica Tatoiu, care, inca, poate emite pareri si observatii profunde despre septelul national.  Serghei Mizil, fosta beizadea comunista, actualmente doar un batran golan libidinos,  a parasit, din fericire, emisiunile de analiza, dar mai ranjeste fasolea pe la jalnice emisiuni tarzii de pseudodivertisment.

Corneliu Vadim Tudor e deja un invitat permanent al rubricilor de seara, dar din discursurile tribunului ne alegem, macar, cu ceva satisfactii stilistice.

Acum, revenind la Maria Vlas, am putea accepta ideea ca cei cativa ani (destul de putini) cat a stat la inchisoare, ferita de razbunarea celor 300 000 de tepuiti, nu au trecut prin Vant(u). Universul penitenciar i-a oferit posibilitatea de a reflecta si de a intelege mai profund lumea si viata.

Cu toate astea, sa o convertesti pe Maria Vlas intr-o batranica sfatoasa si sa o aduci sa ne tina lectii de morala si civism la televizor, mi se pare mult prea mult!

Se spune ca reclama e sufletul comertului. In Romania comertul e pe cale sa-si dea sufletul pe altarul saraciei nationale. Suntem inconjurati de strategii si campanii publicitare furibunde, care ne tenteaza sa cheltuim si ultimul banut din buzunare.

In ciuda experientelor neplacute din anii precedenti, apetitul romanilor pentru creditul de consum a revenit. Conform BNR, in primul trimestru al acestui an, creditul de consum a inregistrat o usoara crestere, pentru prima data de la jumatatea anului 2008. Bancile si alte companii care se ocupa cu creditarea vin cu oferte cosmetizate, care par extrem de avantajoase, promitand finantare chiar si cu 0% dobanda. Chiar asa sa fie?

In supermarketul Auchan puteti gasi o asemenea oferta de finantare. Veti afla insa ca, totusi, dobanda de 0% are pretul ei si nu e deloc neglijabil. Ideal ar fi sa aflati inainte de a contracta. Pentru a verifica banuiala mea cum ca “e prea frumos ca sa fie adevarat”, am rugat consilierul de creditare sa faca o simulare de cost pentru o finantare de 3500 lei, pe o perioada de 1 an, cu mult trambitata dobanda de 0%.

Dupa ce am ascultat lunga insiruire a conditiilor si documentelor necesare (adeverinta de venit, fisa fiscala pe un an, declaratie, facturi de utilitati, seria de sange si proba ADN), am aflat ca suma totala ce ar trebui returnata, dupa 12 luni de rate fixe, este in valoare de 4200 lei. La un calcul simplu, vedem ca dobanda de 0% costa 700 de lei, adica 20% pe an. Costul vine de la “comisionul de administrare tranzactie rate fixe”. Adica ar trebui sa fim fericiti ca nu platim dobanda, ci platim comision. Gaselnita asta cu comisionul de administrare a facut multe victime, pana ce BNR a introdus DAE(dobanda anuala efectiva). Probabil mai face si acum.

Pana la urma, ca-i spune dobanda, comision, DAE, profit, castig sau minciuna, pentru portofel inseamna acelasi lucru.

Incerc deceva vreme sa inteleg conform caror (i)ratiuni abisale, foarte multi compatrioti agata pe parbrize zeci de cruci si zorzoane bisericesti.Pare ca, pentru ei, aceste talismane sunt mai importante decat sistemul de franare. 

Dintr-o credinta prost inteleasa si aplicata, ori, pur si simplu, dand dovada de un prost gust dus pana la apogeu, unii au ajuns sa agate foarte multe, diminuandu-si in asa fel vizibilitatea incat devin un real pericol pentru ceilalti soferi. Mi se pare normal ca Politia sa-i oblige sa le scoata.

Imaginati-va cum, prin hartoapele nationale sau la fiecare franare, pasagerul care sta in scaunul din dreapta soferului acestei masini e bombardat in cap de sfintele suveniruri cu mot.