La inceputul saptamanii trecute, Calea Dragasani arata ca un veritabil drum european, cu asfalt nou si drept ca-n palma, cu marcaje proaspat vopsite, o adevarata placere.

Dar nici nu a apucat sa se raceasca bine asfaltul, ca au si aparut binecunoscutii gropari sa-l profaneze. Dorel si ai lui, au sapat in asfalt, ziua amiaza-mare, ditamai gropanul, de ti-era mai mare mila. Au sapat, s-au asezat pe marginea gropii si-au inceput sa manance seminte.

Circulatia s-a strangulat,  pe sensul de coborare spre oras, pe o singura banda. Soferii care treceau prin zona, erau indignati si gratulau echipa lui Dorel cu diverse urari. Urarile faceau referire la ceva sfinti, precum si la ascendentii decedati pe linie materna ai nefericitilor profanatori de asfalt.

Am intrebat la Primarie cum se face ca si acum, ca de fiecare data cand se fac asfaltari, asfaltul este spart imediat pentru lucrari la conducte de apa, cabluri electrice, tevi de gaze, fire telefonice ori dracu’ mai stie ce. Ni s-a raspuns ca nu se stie despre nici un fel de lucrare in zona. Asta inseamna ca ce am vazut, nu e deloc adevarat...  Poate am avut noi vedenii sau, malefici precum Patriciu, am inserat pixelul cu excavator in fotografie.

Cert e ca, la o saptamana dupa incident, zona pastreaza, inca, dovada trecerii echipei de gropari ai lui Dorel. Un imens decupaj cu laturi drepte se casca in calea soferilor, pregatit sa inghita rotile si planetarele celor amagiti de mirajul asfaltului nou. Si pentru ca traditia breslei sa fie respectata pana la capat, Dorel si-a semnalizat gropanul si cu, deja celebra, creanga rupta din copacii de pe marginea drumului, asa cum puteti observa in galeria foto sau direct la fata locului.

Dar, poate ca nici acum, ceea ce am vazut nu e deloc adevarat, lucru care nu poate decat sa ne bucure.

Ieri am rugat un taximetrist sa opreasca maneaua. M-a intrebat contrariat:
-De ce, nu va place piesa asta ?
-Nu, nu suport maneaua.
-Pai, nu va place Muzica ?
-Ba da, tocmai pentru ca imi place Muzica, i-am raspuns...
-Pai si manelele ce are, nu  ie muzica si ele?
I-am explicat ca nu exista manele, sunt toate una. Si din cauza asta nu mai vorbim de muzica ci de o boala. Nervos a dat pe radio, exclamand:
- Pai atunci ce sa ascultam bre´, uuuopera?!...

N-am putut rata tonul peiorativ cu care a apasat pe "uuuopera". Se vede treaba ca in mintea lui nu exista cale de mijloc. Maneaua e fundamentul, alfa si omega exprimarii umane prin muzica. Ori asculti maneaua, asa cum e normal, ori esti un ciudat demn de dispret, care-si suceste mintile ascultand "uuuopera".
 

In timp ce noi dam in gropi la propriu, in alte tari, lipsite de aceasta binecuvantare  pentru producatorii de amortizoare, e nevoie de trucaje pentru a simula ceea ce la noi se gaseste pe toate drumurile.

Ca DN 73 Campulung-Pitesti a fost rapus definitiv in aceasta iarna capricioasa, nu mai e o noutate pentru nimeni. Incercarile anemice ale autoritatilor de a plomba puzderia de gropi din carosabil, au fost imediat anulate de prima ploaie sau zapada. Dupa ce ca nu prea era vointa, acum nu mai sunt nici bani.

Asa s-a ajuns la performanta ca in zona Maracineniului sa avem, nu gropi, ci adevarate santuri orientate transversal pe axul drumului. In acest timp, geniile de la guvernare ne pregatesc verificarea electronica a achitarii taxei de drum. Asa ca, pe langa taxa de drum, va trebui sa platim si inevitabilul tribut de roti, pivoti, planetare, bielete si ce-o mai pica prin craterele drumurilor noastre.

Drum bun !

Victor Hugo spunea ca rautatea incepe acolo unde se sfarseste omenia. Lucrurile in fata carora am ramas dezarmat, de care m-am temut intotdeauna ca de ceva necunoscut, sunt  rautatile gratuite, tupeul si  nesimtirea- scene triste din tabloul hidos al decaderii umane. Prostia, prostia simpla, prostia ordinara, prostia intalnita pe toate cararile, poate fi periculoasa daca se imbina cu rautatea, dar rautatea calculata e de-a dreptul devastatoare.
Am avut de-a face, de curand, cu specimene  "inzestrate " cu ceva din toate astea.
 
Cu totii stim ca serviciile turistice din Romania sunt scumpe si proaste la fel ca soselele patriei. Totusi, daca nu standardele impuse de ministerul doamnei Udrea, macar concurenta incepe sa-si faca efectul. Asa ar trebui...
 
 Weekend-ul trecut am rezervat impreuna cu familia unor prieteni, doua camere in Busteni, la  vila-pensiune-hotel Domino (nu mi-e prea clar ce se vrea de fapt).  Am ales-o pe internet sub  rationamentul ca e o constructie noua, catalogata cu trei stele, fiind deschisa doar de trei luni.
 
La fata locului, am avut neplacuta surpriza sa constatam ca  socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din... Domino. E vorba, in primul rand, de o problema de atitudine a celor care fac turism la noi si care nu renunta inca la a vedea  turistul ca o prada ce trebuie executata fara mila. Gazdele ne-au intampinat cu o acreala si lehamite supreme, ca si cum am fi intrat fortat in casa lor. E incredibil sa vezi cum inteleg cei de acolo sa-si saboteze propria afacere. Pe langa lipsurile din dotarea standard  pentru o camera de trei stele, cum ar fi baia fara prosoape, sapun si care ofera doar dusuri scotiene, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca la bucatarie, am primit in "gestiune" un sertar cu un pahar, o farfurie, o furculita si un cutit de persoana. Intrebati daca nu cumva exagereaza cu asa o dotare rafinata, gazdele au raspuns, socant, ca ideal ar fi ca turistii sa-si aduca vesela de acasa, adica noi trebuia sa ne simtim rasfatati de grija aratata.
 
Asa cum puteti vedea in galeria foto, sertarele dulapurilor erau ferecate cu lacate si lanturi, pentru a descuraja orice doritor de farfurii, linguri si furculite. Nu am mai vazut niciunde asa ceva! Sala de mese fiind comuna cu living-ul, puteam urmari pretioasele noastre gazde in timp ce stateau tolanite pe canapea, vizionand ce aveau chef la tv, ca si cum ei erau oaspetii iar noi trebuia sa toleram capriciile lor. Nu am vazut vreun zambet care sa le lumineze fata. Devenea evident ca ar fi preferat sa ramana doar cu plata anticipata si sa-i scutim de prezenta noastra. Curios e ca ne amuzam teribil, desi era cumva tragicomic.
 
Seara am facut cunostinta cu programul de stingere de inspiratie cazona. Toti turistii aterizati, ca si noi, in locul respectiv gratie site-urilor cu profil turistic care nu posteaza comentariile negative, se minunau de atata nesimtire si-si promiteau sa nu mai calce vreodata pe acolo. Din nefericire pentru el, un tanar din Buftea venise cu prietenii sa-si serbeze ziua de nastere. Desi in momentul rezervarii informase despre faptul ca urma sa faca o petrecere, la fata locului a avut neplacerea  sa constate ca rezervarea facuta acoperea doar posibilitatea de a dormi in cazarma turistica. Chiar daca intregul grup sosit parea format din oameni de calitate, absurdul situatiei a generat o serie de imbranceli si epitete la adresa comandantului de locatie, la care, recunosc, am asistat cu o oarecare satisfactie. In ziua plecarii, am fost informati pe un ton amenintator ca trebuie sa eliberam cazarma turistica inaintea orei 12. Lucru pe care l-am si facut. Pentru totdeauna!