Niciodata nu am inteles obiceiul oamenilor de a arunca monede in fantani. Cum vad un ochi de apa dotat cu stropitoare sau vreo fantana parasita, se scobesc febril in buzunare si isi arunca maruntisul, bolborosindu-si dorintele neimplinite. Altii mai patimasi arunca cu bancnote de valori direct proportionale cu importanta sau urgenta dezideratelor. Nu conteaza daca e un loc sfant, arteziana din intersectie sau fantana cantatoare din fata Primariei, peste tot o sa vedeti mii de fise inecate sub greutatea vreunei aspiratii.

Obiceiul e practicat in toata lumea, difera doar monedele. Fiecare asemenea loc, sa-i zicem sfant, are ingerii lui... aspiratori, care se ocupa de colectarea si contabilizarea monedelor, de cele mai multe ori in interes personal. Va amintiti de conationalii nostri care traiau prin Italia, exclusiv din recoltarea maruntisului aruncat cu naivitate de turistii din toate colturile lumii.

Imi amintesc cum, in excursiile copilariei, colegii cu spirit intreprinzator foloseau un magnet legat cu sfoara, pentru a prada zestrea de monede de pe fundul fantanilor. La scurt timp, printr-o stranie magie, dorintele corespunzatoare fiecarei monede se metamorfozau, invariabil, in bere la sticla sau la halba, dupa caz.

Socant e ca dorinta omului de a-si indupleca soarta sa-i faca pe plac, duce la excese de un sublim absurd. Un exemplu la indemana il gasim chiar in centrul Pitestiului, la aquadecorul restaurantului Matteo, captusit cu fise mai abitir ca Fantana Dorintelor din Roma.

Sub monitorizarea softului de Securitate furnizat de Cotroceni, Inalta Curte de Casatie si Justitie a generat ieri in sistemul informatic national un programel ce demareaza cu fisierul “nastase.exe”.

Dupa cum puteti vedea din extensie, este vorba despre un fisier executabil, a carui lansare surprinde pe toata lumea. La realizarea acestui programel au lucrat mai multe echipe de programatori, pe o perioada de exact 1000 de zile si, pentru ca a fost nevoie si de multa imaginatie, probabil si 1000 de nopti. Nastase.exe, are licenta pentru doi ani si se poate transforma intr-un precedent extrem de periculos, pentru ca are posibilitatea de a-si schimba denumirea, pastrand aceeasi extensie, dupa modelul: basescu.exe, udrea.exe, boc.exe, videanu.exe, roberta.exe, s.a.m.d.

Cei afectati de acest nou soft incearca sa contracareze cu un clasic “shut down” la intreg sistemul.

Ne putem face o idee despre prapastia economica dintre noi si Occident, daca analizam motivele pentru care suntem dispusi sa asteptam, sa stam la cozi. Romanii, inca, se calca in picioare, pentru trei sarmale sau cativa mititei de pomana-cel mai des electorala, tributari unui reflex primitiv, intretinut de saracie ori de o viata cu preocupari la fel de primitive.

In Paris, pe  Champs Elysees, fitosi din toata lumea se aseaza docili la coada, din dorinta, la fel de primitiva, de a-si marca statutul economic si social cu o papornita Louis Vuitton. Si  nu era nici cea mai mica reducere! In fond, aia de acolo sunt niste fraieri, din moment ce vad o multime de pitipoance carand papornite Louis Vuitton prin Piata Ceair (multumim pentru asta Marelui Popor chinez!).

 Exista romani care se ingramadesc, in cel mai umilitor mod, la cozile formate pe la ghiseele institutiilor statului, pentru a plati taxe si impozite. Din aceste taxe, smecherii nationali au bani pentru a se aseza, la randul lor, la cozi precum cea din fotografie...

PS   Irina, multumesc pentru fotografie!

Daca e adevarat ca intelepciunea e ca o nestemata rara, am putea crede, uitandu-ne in jurul nostru, ca prostia e raspandita precum o boala infectioasa. O boala de care prostii nu se pot trata, pentru ca primul pas spre vindecare e constientizarea bolii. Ori, cum sa-si dea seama prostii ca sunt prosti, cand, ei se dau in stamba cu prostia lor, ridicand-o la rang de virtute. Se spune ca cel mai bun compliment pe care poti sa-l faci prostiei este sa te dai la o parte, ca sa o poata vedea toata lumea.

Intr-una din postarile anterioare ma minunam cum un argesean si-a “plantat” in batatura un falnic palmier din plastic. Credeam ca asta poate fi un adevarat etalon al prostului gust. M-am inselat!

In fata primariei comunei Cungrea, din judetul vecin Olt, edilul local Ion Murgulet a infipt in putinul asfalt din fata primariei doi hidosi palmieri din plastic. Se pare ca aceste exotice aparitii au scos din bugetul comunitatii din Cungrea 30 000 RON (300 de milioane vechi). Pentru a fi recunoscator partidului care l-a adus la carma comunei si pentru a desavarsi absurdul situatiei, primarul a comandat palmieri cu coroana portocalie.

Dupa cum puteti vedea in galeria foto, acest tembelism estetic a fost admirat si de ministrul Mediului Laszlo Borbely, care s-o fi gandit ca palmierii din plastic sunt perfect aclimatizati pentru iernile romanesti si ar putea fi infipti in locul padurilor rase de pe fata pamantului de catre colegii de partid. In aceasta situatie am putea avea si palmieri cu coroana verde.

Intampinat cu paine si sare sub aceste orori din plastic, Laszlo Borbely a facut declaratii care, in lumina ultimelor evenimente, suna extrem de neverosimil pentru un politician UDMR: „Este o onoare pentru mine sa ma aflu in aceasta localitate si ma bucur ca mai exista zone in care traditiile populare romanesti sunt respectate...”

De fapt, oricat de neverosimil ar parea, ministrul Mediului a descalecat in Cungrea pentru a discuta cu primarul Murgulet care s-a aratat dispus sa se vanda UDMR, cu promisiunea de a infiinta in judetul Olt mai multe organizatii ale acestui partid. Oare cati unguri or fi in Olt?!...

In ce tara traim!..

Cand eram copil, bunica-femeie simpla si cu frica de Dumnezeu, inspaimantata de rautatea oamenilor,  imi spunea: "Maica, o sa ajungeti sa cumparati si apa pe care o beti!" Parea o absurditate de dimensiuni apocaliptice, pentru ca, in satul de pe malul Oltului, in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante, erau cismele si fantani la tot pasul. Apa curgea limpede si curata, binecuvantata poate de sfintii pictati pe peretii fantanilor.

Anii au trecut cu zecile, noi, copiii de-atunci, ne-am risipit care-incotro prin alte orase, dar iata ca  vorbele bunicii s-au adeverit. Inghesuiti cu miile intre zidurile de beton ale orasului, platim zi de zi, din ce in ce mai mult, pentru elementul primordial al vietii: apa. Cum apa curenta nu prea e si potabila, din lista cumparaturilor cotidiene nu lipseste niciodata apa de baut, iar daca vreti sa beti o apa mai buna va trebui sa platiti mai mult, pentru ca unii, specialisti  in alchimie juridico-economica,  pot sa faca bani din apa.
Multi dintre cei pentru care satul nu mai inseamna acasa, vin la cismeaua bunicii sa umple sticle multe si mari cu apa buna sub privirea ingaduitoare a sfintilor din picturile vechi, crapate de trecerea anilor.

Bunica traieste si acum, sa-i dea Dumnezeu sanatate, dar  vedeti  voi,  mintea  ei nu poate sa priceapa cum cineva pretinde bani, pentru apa care iese din pamant, data de Dumnezeu.