Niciodata nu am inteles obiceiul oamenilor de a arunca monede in fantani. Cum vad un ochi de apa dotat cu stropitoare sau vreo fantana parasita, se scobesc febril in buzunare si isi arunca maruntisul, bolborosindu-si dorintele neimplinite. Altii mai patimasi arunca cu bancnote de valori direct proportionale cu importanta sau urgenta dezideratelor. Nu conteaza daca e un loc sfant, arteziana din intersectie sau fantana cantatoare din fata Primariei, peste tot o sa vedeti mii de fise inecate sub greutatea vreunei aspiratii.

Obiceiul e practicat in toata lumea, difera doar monedele. Fiecare asemenea loc, sa-i zicem sfant, are ingerii lui... aspiratori, care se ocupa de colectarea si contabilizarea monedelor, de cele mai multe ori in interes personal. Va amintiti de conationalii nostri care traiau prin Italia, exclusiv din recoltarea maruntisului aruncat cu naivitate de turistii din toate colturile lumii.

Imi amintesc cum, in excursiile copilariei, colegii cu spirit intreprinzator foloseau un magnet legat cu sfoara, pentru a prada zestrea de monede de pe fundul fantanilor. La scurt timp, printr-o stranie magie, dorintele corespunzatoare fiecarei monede se metamorfozau, invariabil, in bere la sticla sau la halba, dupa caz.

Socant e ca dorinta omului de a-si indupleca soarta sa-i faca pe plac, duce la excese de un sublim absurd. Un exemplu la indemana il gasim chiar in centrul Pitestiului, la aquadecorul restaurantului Matteo, captusit cu fise mai abitir ca Fantana Dorintelor din Roma.

La service, cand masina e in „criza”, e cel mai usor de gasit defectul. Degeaba spui ca facea asa si pe dincolo, caci odata ajuns acolo nu mai face nimic, de parca stia ca vii cu ea la reparat! Mecanicul se va uita neincrezator la tine, ca la un tacanit. Se poate intampla la fel si cu televizorul, calculatorul sau alte electrocasnice, lucru care e foarte enervant, nu?

Maseaua care te-a sacait toata noaptea, s-a linistit brusc dimineata cand intri in sala de asteptare la dentist. Te gandesti sa-i mai dai o sansa si pleci, dar o vei pati mai rau in noaptea de Revelion…

In conculzie, o criza care se manifesta serios poate indica mult mai usor care e organul bolnav. Tot asa  si in  economie, criza scoate la iveala „organele” bolnave. In Romania avem deja o criza provocata mai mult insa de „virusi” externi, care penetreaza adanc anemicul nostru organism economic. Firmele gafaie din greu in incercarea de a face fata blocajului financiar, cele mai bolnave fiind deja sufocate.

Politicienii se lauda ca au elaborat vaccinuri anticriza de diferite culori, in asortare cu apartenenta la un partid sau altul, dar pana se vor hotari cum combina culorile, mai dureaza. Din pacate, virusul se extinde si la organele sanatoase si asa incepe cu adevarat dezastrul. Cei care au lansat molima asteapta insa nerabdatori sa ne imprumute…
     

Bine ca am scapat si de alegerile astea, ca prea ne impuiasera capul si toate gardurile cu mesaje despre grija „catindatilor” fata de alegator. Uninominalul mult trambitat le-a jucat feste celor care l-au legiferat in Parlament, dar, din pacate, si alegatorilor care se trezesc reprezentati, in multe cazuri, de cei pe care i-au votat cel mai putin.
Urmeaza binecunoscuta galceava pentru ciolan, infratirea cu dracu´ ca sa treci puntea, numirea primadonei in orchestra guvernului, investiri,contestari, istericale politicianiste (desi specialistii genului nu au mai trecut pragul de... jos), schimbari de directori dupa culoare politica, binecunoscutul circ pe care l-am vazut din patru in patru ani. Mai rau e ca noi, poporul, suntem in situatia in care suportam costul circului dar si al painii...
Oare cei care au ales sa depuna voturi albe ca semn de protest impotriva clasei politice, s-au gandit ce usor sunt de „transformat” la numaratoare in voturi valabil exprimate pentru un candidat sau altul? La urma urmei, destul de usor pot fi „transformate” si voturile valabile in voturi nule, parca asa „vadima” un personaj dand exemplu stampila lipita pe cadranul ceasului de mana...
Ma intreb daca cei care au realizat celebrele exit-poll-uri ce au facut-o pe biata Lenuta Udrea sa planga de suparare in seara alegerilor, vor mai avea curaj sa faca estimari si cu alta ocazie.
Inteleg sa gresesti putin peste marja de eroare, dar sa fi la 6 procente de realitate, parca e prea mult. Ori poate cineva in timpul noptii ne-a preparat o alta realitate?
Nu conteaza, priviti afisele ramase pe garduri: toti ne vor binele!

O mare problema pentru angajatori era pana nu de mult fidelitatea angajatilor si pretentiile salariale din ce in ce mai mari ale acestora. Actuala criza financiara, pe langa toate neajunsurile, are, iata, si efecte benefice pentru companii. Putini angajati se mai gandesc sa-si schimbe locul de munca si nici nu mai au curaj sa ceara bani mai multi. In perioada asta, cand se fac disponibilizari peste tot, e de preferat sa ai un loc de munca stabil, chiar daca nu-ti prea convine salariul, ca si asa, uite, incep sa se ieftineasca masinile, imobiliarele, combustibilul…

Optica asta e valabila in companiile private, caci la bugetari treaba merge ca si pana acum: „Noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc!”. Sunt destui care castiga bani frumosi de pe urma statului (degeaba). Ca pe angajatii statului ii doare undeva de Criza, o vedem cu totii, dovada cei din invatamant care s-au gandit sa ceara „ceva” parale in plus! Culmea e ca exista politicieni conectati la o realitate de pe alta planeta care ii incurajeaza, doar-doar or mai obtine niste voturi in plus…

Un sentiment de (ne)siguranta deplina se asterne peste tara. Ne simtim protejati... Politicienii nu mai dorm de grija noastra! Ii intalnim pe strazi, in scoli si gradinite, in fabrici si uzine, in moll-uri, la piata, la biserica, la meci, in salile de spectacol... Zambetul lor increzator si, dupa caz, incruntarea responsabila razbat din afisele cu care ne-au impanzit intersectiile, peretii cladirilor, lifturile, gardurile, stalpii de eletricitate... Intra in casele noastre prin sticla televizorului, pe undele radio sau pe calea internetului, pentru a ne spune ca se gandesc la binele nostru, ca Ei stiu ce e mai bine pentru noi.

Turtit sub avalansa de intentii bune, Alegatorul, regele la care se inchina Ei (doar cat dureaza campania electorala), priveste naucit la pixul, bricheta si calendarul care i-au fost varate in cosul (din ce in ce mai gol) de cumparaturi, la iesirea din supermarket. De multe ori nu-i pasa si nici nu vrea sa stie de la cine vin, ramane cel mult cu imaginea partidului care face „daruri”. Prea multi oameni de care nu va mai auzi inca patru ani, indiferent ca sunt alesi sau nu!

Gandurile tuturor se indreapta catre urne - „urneste-i Doamne  pe alegatori ca poate s-or urni si politicienii sa faca ceva pentru noi de data asta!”