Importanta simbolului Dacia capata noi valente. Pe masura ce lanseaza noi modele de masini, producatorul autohton le aplica embleme din ce in ce mai mari, probabil dorind sa-si marcheze si prin sigla evolutia inregistrata in ultimii ani. 

Nu stiu daca dimensiunea sau puterea brandului au vreo importanta, dar cu siguranta pretul piperat la care se vinde, aceasta compozitie decorativa cu sens simbolic, la magazinele de piese auto (aproximativ 75 lei ), s-a dovedit o tentatie irezistibila pentru unii compatrioti inzestrati cu spirit intreprinzator.

A aparut un adevarat fenomen a carui dovada o vedem in fiecare zi la sutele de masini Dacia, care nu se mai pot fali cu emblema de pe grila radiatorului sau de pe capota spate.
Cum faptasii nu sunt nici pe departe colectionari fani ai brandului, pagubitii isi pot cumpara din targul saptamanal propria emblema, la jumatate de pret.

Fara niciun efort, intr-o buna dimineata, doar privind pe fereastra, am aflat unde se afla mult cautata Elodie, desi a trecut ceva vreme de cand se fac cercetari in tara si aiurea, prin lume... Sa stie lucratorii de la Apa–Canal mai multe decat Dan Diaconescu depre aceasta misterioasa disparitie?!

Daca ar fi sa ne ghidam dupa generoasa inscriptie de pe masivul capac de canal (nu ca cel care s-a rasturnat cu mine, privandu-ma de plecerea de a face plaja, vara trecuta), personajul devenit atat de celebru tocmai prin inexistenta sa fizica, s-ar odihni, totusi, in acest cavou ad-hoc.

Deocamdata, din cate am vazut, nu s-a facut nicio investigatie pentru a testa veridicitatea indiciului... Probabil se asteapta o defectiune la vanele de apa, ca sa faca mai multe treburi in acelasi timp...

Am avut sansa de a surprinde in drive-test, pe traseul Maracineni-Pitesti, un nou si excentric model Logan. Linia caroseriei este in perfecta concordanta cu starea drumurilor. Pozitia soferului ofera o mai buna vizibilitate, volanul este suprainaltat, s-a renuntat si la parbriz pentru a scapa de disconfortul creat la semafor de agasantii spalatori-cersetori. In plus, sistemul de ventilare este 100% ecologic. Tinand cont de dotari, e posibil ca noul model sa castige pariul cu pretul si sa devina cu adevarat o masina populara.

Incet, incet, Pitestiul incepe sa scape de stigmatul lui Adrian Copilul Minune, macar la nivelul reprezentatiilor de pe scenele orasului. Constat cu bucurie ca s-au cam dus vremurile in care „artistii” din categoria asta faceau sali pline la Casa de Cultura a Sindicatelor, iar teatrele amanau spectacole din lipsa de audienta. In ultimii ani, anostul peisaj cultural al orasului ce parea sufocat de manele a inceput sa se mai lumineze.

Am avut si noi, provincialii, sansa de a urmari spectacolele marilor teatre bucurestene (ca teatrul nostru lancezeste in continuare intr-un dulce anonimat), avem chiar si o filarmonica - o mare victorie a normalitatii... In cluburile pitestene a inceput sa se asculte altfel de muzica, unele (Hush) chiar rasfatandu-ne cu spectacole la care nici nu visam pana acum cativa ani. E un inceput bun...

Va amintiti de catelusul care isi legana cu candoare capul in luneta Daciilor stramosesti? S-a lansat o noua moda intre soferii invariabil manelisti: parbrizul decorat abundent cu matanii…
Probabil gandita initial ca o manifestare exterioara a deosebitei credinte a evlaviosului posesor de autoturism, expunerea zecilor de cruci agatate cu ventuza pe mijlocul parbrizului a generat o adevarata competitie. S-a trecut la diversificarea obiectelor spanzurate, practic, orice lucru care se poate agata fiind binevenit.
Vad prin intersectii din ce in ce mai multi indivizi, varandu-si cu greu mecla tampa printre miscatoarele zorzoane, in incercarea de a vedea ce se intampla in trafic… Prin geamul lasat, se aude Guta filosofand pe teoria valorii, desi ar fi trebuit sa inceapa cu teoria cunoasterii (elementare)…
Imbecilii astia ar trebui opriti de politie, ca prea s-au inmultit si sunt un adevarat pericol.
Parazitii, niste clasici in viata, aveau niste versuri care se potrivesc de minune:
„Prostii par facuti pe cale artficiala,
Ca sunt multi, ai dracu’, si n-au nici o boala!”