Masurile privind disponibilizarile de personal din administratie, instituite prin Ordonanta de Urgenta nr. 63 a genialului guvern Boc, conceputa ca de obicei pe coltul mesei, haotic si distructiv, impun reducerea cu 34% a cheltuielilor cu personalul. Ordonanta afecteaza si putinele institutii culturale subordonate primariilor, institutii care inca se incapatanau sa mai existe incercand sa demonstreze ca putem fi susceptibili de normalitate.

Ei bine, iata ca nu suntem capabili de normalitate. Se mai gasesc imbecili ajunsi in posturi de decizie care, in spiritul ideologiei totalitar-comuniste pe care o credeam apusa,  considera ca institutiile culturale nu sunt «productive». Fara criterii de performanta, fara evaluari ale activitatii fiecarei institutii in parte, se fac disponibilizari la gramada, provocand un adevarat genocid cultural.

In anii ’80 comunistii au decis ca subventia pentru cultura sa se reduca de la 84% la 24%. Pentru completarea veniturilor, activistii de partid de talia celor care i-au cerut lui Dan Puric textul de la numarul de pantomima, le propuneau artistilor sa performeze pe stadioane in pauzele meciurilor de fotbal sau sa confectioneze pantofi pentru terti. Suzana Gadea, unul dintre cei mai feroce caini de paza ai dictaturii ceausiste, ministrul culturii in acea perioada, spunea ca 20 de viori într-o orchestra sunt prea multe si ca ar fi suficiente 10 viori care sa cânte mai tare. 

Dupa 20 de ani de democratie, guvernul Boc hotaraste ca violonistii trebuie, din nou, sa apese mai tare cu arcusul pe corzi. Cat de cretin sa fi pentru a decide ca o orchestra poate suna la fel cu 34% mai putini instrumentisti ?

Somnul natiunii naste monstri. Nu trebuie sa ne miram de nivelul disputelor culturale care anima poporul. Luati exemplul cu cea dintre cei doi vecini din Stefanesti care, in urma unei polemici vizand intaietatea lui Guta si Salam, si-au dat cu toporul in cap- fapt care, ce-i drept, ma bucura !

Sub monitorizarea softului de Securitate furnizat de Cotroceni, Inalta Curte de Casatie si Justitie a generat ieri in sistemul informatic national un programel ce demareaza cu fisierul “nastase.exe”.

Dupa cum puteti vedea din extensie, este vorba despre un fisier executabil, a carui lansare surprinde pe toata lumea. La realizarea acestui programel au lucrat mai multe echipe de programatori, pe o perioada de exact 1000 de zile si, pentru ca a fost nevoie si de multa imaginatie, probabil si 1000 de nopti. Nastase.exe, are licenta pentru doi ani si se poate transforma intr-un precedent extrem de periculos, pentru ca are posibilitatea de a-si schimba denumirea, pastrand aceeasi extensie, dupa modelul: basescu.exe, udrea.exe, boc.exe, videanu.exe, roberta.exe, s.a.m.d.

Cei afectati de acest nou soft incearca sa contracareze cu un clasic “shut down” la intreg sistemul.

Ne putem face o idee despre prapastia economica dintre noi si Occident, daca analizam motivele pentru care suntem dispusi sa asteptam, sa stam la cozi. Romanii, inca, se calca in picioare, pentru trei sarmale sau cativa mititei de pomana-cel mai des electorala, tributari unui reflex primitiv, intretinut de saracie ori de o viata cu preocupari la fel de primitive.

In Paris, pe  Champs Elysees, fitosi din toata lumea se aseaza docili la coada, din dorinta, la fel de primitiva, de a-si marca statutul economic si social cu o papornita Louis Vuitton. Si  nu era nici cea mai mica reducere! In fond, aia de acolo sunt niste fraieri, din moment ce vad o multime de pitipoance carand papornite Louis Vuitton prin Piata Ceair (multumim pentru asta Marelui Popor chinez!).

 Exista romani care se ingramadesc, in cel mai umilitor mod, la cozile formate pe la ghiseele institutiilor statului, pentru a plati taxe si impozite. Din aceste taxe, smecherii nationali au bani pentru a se aseza, la randul lor, la cozi precum cea din fotografie...

PS   Irina, multumesc pentru fotografie!

Daca e adevarat ca intelepciunea e ca o nestemata rara, am putea crede, uitandu-ne in jurul nostru, ca prostia e raspandita precum o boala infectioasa. O boala de care prostii nu se pot trata, pentru ca primul pas spre vindecare e constientizarea bolii. Ori, cum sa-si dea seama prostii ca sunt prosti, cand, ei se dau in stamba cu prostia lor, ridicand-o la rang de virtute. Se spune ca cel mai bun compliment pe care poti sa-l faci prostiei este sa te dai la o parte, ca sa o poata vedea toata lumea.

Intr-una din postarile anterioare ma minunam cum un argesean si-a “plantat” in batatura un falnic palmier din plastic. Credeam ca asta poate fi un adevarat etalon al prostului gust. M-am inselat!

In fata primariei comunei Cungrea, din judetul vecin Olt, edilul local Ion Murgulet a infipt in putinul asfalt din fata primariei doi hidosi palmieri din plastic. Se pare ca aceste exotice aparitii au scos din bugetul comunitatii din Cungrea 30 000 RON (300 de milioane vechi). Pentru a fi recunoscator partidului care l-a adus la carma comunei si pentru a desavarsi absurdul situatiei, primarul a comandat palmieri cu coroana portocalie.

Dupa cum puteti vedea in galeria foto, acest tembelism estetic a fost admirat si de ministrul Mediului Laszlo Borbely, care s-o fi gandit ca palmierii din plastic sunt perfect aclimatizati pentru iernile romanesti si ar putea fi infipti in locul padurilor rase de pe fata pamantului de catre colegii de partid. In aceasta situatie am putea avea si palmieri cu coroana verde.

Intampinat cu paine si sare sub aceste orori din plastic, Laszlo Borbely a facut declaratii care, in lumina ultimelor evenimente, suna extrem de neverosimil pentru un politician UDMR: „Este o onoare pentru mine sa ma aflu in aceasta localitate si ma bucur ca mai exista zone in care traditiile populare romanesti sunt respectate...”

De fapt, oricat de neverosimil ar parea, ministrul Mediului a descalecat in Cungrea pentru a discuta cu primarul Murgulet care s-a aratat dispus sa se vanda UDMR, cu promisiunea de a infiinta in judetul Olt mai multe organizatii ale acestui partid. Oare cati unguri or fi in Olt?!...

In ce tara traim!..

Cand eram copil, bunica-femeie simpla si cu frica de Dumnezeu, inspaimantata de rautatea oamenilor,  imi spunea: "Maica, o sa ajungeti sa cumparati si apa pe care o beti!" Parea o absurditate de dimensiuni apocaliptice, pentru ca, in satul de pe malul Oltului, in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante, erau cismele si fantani la tot pasul. Apa curgea limpede si curata, binecuvantata poate de sfintii pictati pe peretii fantanilor.

Anii au trecut cu zecile, noi, copiii de-atunci, ne-am risipit care-incotro prin alte orase, dar iata ca  vorbele bunicii s-au adeverit. Inghesuiti cu miile intre zidurile de beton ale orasului, platim zi de zi, din ce in ce mai mult, pentru elementul primordial al vietii: apa. Cum apa curenta nu prea e si potabila, din lista cumparaturilor cotidiene nu lipseste niciodata apa de baut, iar daca vreti sa beti o apa mai buna va trebui sa platiti mai mult, pentru ca unii, specialisti  in alchimie juridico-economica,  pot sa faca bani din apa.
Multi dintre cei pentru care satul nu mai inseamna acasa, vin la cismeaua bunicii sa umple sticle multe si mari cu apa buna sub privirea ingaduitoare a sfintilor din picturile vechi, crapate de trecerea anilor.

Bunica traieste si acum, sa-i dea Dumnezeu sanatate, dar  vedeti  voi,  mintea  ei nu poate sa priceapa cum cineva pretinde bani, pentru apa care iese din pamant, data de Dumnezeu.