Masurile privind disponibilizarile de personal din administratie, instituite prin Ordonanta de Urgenta nr. 63 a genialului guvern Boc, conceputa ca de obicei pe coltul mesei, haotic si distructiv, impun reducerea cu 34% a cheltuielilor cu personalul. Ordonanta afecteaza si putinele institutii culturale subordonate primariilor, institutii care inca se incapatanau sa mai existe incercand sa demonstreze ca putem fi susceptibili de normalitate.

Ei bine, iata ca nu suntem capabili de normalitate. Se mai gasesc imbecili ajunsi in posturi de decizie care, in spiritul ideologiei totalitar-comuniste pe care o credeam apusa,  considera ca institutiile culturale nu sunt «productive». Fara criterii de performanta, fara evaluari ale activitatii fiecarei institutii in parte, se fac disponibilizari la gramada, provocand un adevarat genocid cultural.

In anii ’80 comunistii au decis ca subventia pentru cultura sa se reduca de la 84% la 24%. Pentru completarea veniturilor, activistii de partid de talia celor care i-au cerut lui Dan Puric textul de la numarul de pantomima, le propuneau artistilor sa performeze pe stadioane in pauzele meciurilor de fotbal sau sa confectioneze pantofi pentru terti. Suzana Gadea, unul dintre cei mai feroce caini de paza ai dictaturii ceausiste, ministrul culturii in acea perioada, spunea ca 20 de viori într-o orchestra sunt prea multe si ca ar fi suficiente 10 viori care sa cânte mai tare. 

Dupa 20 de ani de democratie, guvernul Boc hotaraste ca violonistii trebuie, din nou, sa apese mai tare cu arcusul pe corzi. Cat de cretin sa fi pentru a decide ca o orchestra poate suna la fel cu 34% mai putini instrumentisti ?

Somnul natiunii naste monstri. Nu trebuie sa ne miram de nivelul disputelor culturale care anima poporul. Luati exemplul cu cea dintre cei doi vecini din Stefanesti care, in urma unei polemici vizand intaietatea lui Guta si Salam, si-au dat cu toporul in cap- fapt care, ce-i drept, ma bucura !

Fara niciun efort, intr-o buna dimineata, doar privind pe fereastra, am aflat unde se afla mult cautata Elodie, desi a trecut ceva vreme de cand se fac cercetari in tara si aiurea, prin lume... Sa stie lucratorii de la Apa–Canal mai multe decat Dan Diaconescu depre aceasta misterioasa disparitie?!

Daca ar fi sa ne ghidam dupa generoasa inscriptie de pe masivul capac de canal (nu ca cel care s-a rasturnat cu mine, privandu-ma de plecerea de a face plaja, vara trecuta), personajul devenit atat de celebru tocmai prin inexistenta sa fizica, s-ar odihni, totusi, in acest cavou ad-hoc.

Deocamdata, din cate am vazut, nu s-a facut nicio investigatie pentru a testa veridicitatea indiciului... Probabil se asteapta o defectiune la vanele de apa, ca sa faca mai multe treburi in acelasi timp...

Am avut sansa de a surprinde in drive-test, pe traseul Maracineni-Pitesti, un nou si excentric model Logan. Linia caroseriei este in perfecta concordanta cu starea drumurilor. Pozitia soferului ofera o mai buna vizibilitate, volanul este suprainaltat, s-a renuntat si la parbriz pentru a scapa de disconfortul creat la semafor de agasantii spalatori-cersetori. In plus, sistemul de ventilare este 100% ecologic. Tinand cont de dotari, e posibil ca noul model sa castige pariul cu pretul si sa devina cu adevarat o masina populara.

Incet, incet, Pitestiul incepe sa scape de stigmatul lui Adrian Copilul Minune, macar la nivelul reprezentatiilor de pe scenele orasului. Constat cu bucurie ca s-au cam dus vremurile in care „artistii” din categoria asta faceau sali pline la Casa de Cultura a Sindicatelor, iar teatrele amanau spectacole din lipsa de audienta. In ultimii ani, anostul peisaj cultural al orasului ce parea sufocat de manele a inceput sa se mai lumineze.

Am avut si noi, provincialii, sansa de a urmari spectacolele marilor teatre bucurestene (ca teatrul nostru lancezeste in continuare intr-un dulce anonimat), avem chiar si o filarmonica - o mare victorie a normalitatii... In cluburile pitestene a inceput sa se asculte altfel de muzica, unele (Hush) chiar rasfatandu-ne cu spectacole la care nici nu visam pana acum cativa ani. E un inceput bun...

Va amintiti de catelusul care isi legana cu candoare capul in luneta Daciilor stramosesti? S-a lansat o noua moda intre soferii invariabil manelisti: parbrizul decorat abundent cu matanii…
Probabil gandita initial ca o manifestare exterioara a deosebitei credinte a evlaviosului posesor de autoturism, expunerea zecilor de cruci agatate cu ventuza pe mijlocul parbrizului a generat o adevarata competitie. S-a trecut la diversificarea obiectelor spanzurate, practic, orice lucru care se poate agata fiind binevenit.
Vad prin intersectii din ce in ce mai multi indivizi, varandu-si cu greu mecla tampa printre miscatoarele zorzoane, in incercarea de a vedea ce se intampla in trafic… Prin geamul lasat, se aude Guta filosofand pe teoria valorii, desi ar fi trebuit sa inceapa cu teoria cunoasterii (elementare)…
Imbecilii astia ar trebui opriti de politie, ca prea s-au inmultit si sunt un adevarat pericol.
Parazitii, niste clasici in viata, aveau niste versuri care se potrivesc de minune:
„Prostii par facuti pe cale artficiala,
Ca sunt multi, ai dracu’, si n-au nici o boala!”