Cei care locuiesc in Pitesti cu siguranta stiu foarte bine caror riscuri se supun atunci cand... coboara din autobuz. Sa nu credeti ca este un lucru simplu! Nuuu, este o adevarata aventura sa cobori din trocariciurile lui Vasai si Scarlat.

In primul rand ca, daca te numeri printre norocosii care au nimerit intr-un autobuz mai putin aglomerat, atunci esti scutit de efortul de a te strecura pe culoarul ingust, printre ceilalti calatori care nu sunt deloc dispusi sa-ti faca loc. Adevarata aventura incepe o data ce ai ajuns la usa si intentionezi sa cobori. Ei bine, in fata usii vei gasi invariabil o ceata incruntata de babe si mosi, cu sacosa la purtator, croiti sa urce simultan in autobuz inainte ca tu sa faci pasul de a iesi. Mult timp, ca un cetatean cu nivel de toleranta destul de ridicat, am adoptat tehnica strecuratului prin multime, straduindu-ma sa nu calc pe nimeni pe cap, pe picioare, pe sacosa... Dupa care am constatat ca, indiferent cat de politicos m-as comporta, ceata de babe si de mosi devine din ce in ce mai violenta. Ar fi in stare sa se calce unii pe altii in picioare, sa-si scoata ochii, sa-si dea cu bastonul in cap, numai sa fie primii care pun piciorul in autobuz, iar pe tine sa te faca afis, sa te injure si sa te dea la acatiste pentru ca ai impertinenta sa vrei sa cobori exact atunci cand ei nu mai au rabdare sa urce.

Exact cand acest episod se repeta pentru a nu stiu cata oara, ceva s-a schimbat. Mi-am dat seama, instantaneu, ca respectul pentru parul alb, atat de des invocat, a devenit, brusc, de domeniul trecutului. La urma urmei, si prostii imbatranesc, iar simplul criteriu ca cineva a trait mai mult decat mine nu-i confera neaparat nici mai multa inteligenta, nici mai mult bun simt, respect, intelepciune s.a.m.d. Si atunci am adoptat urmatoarea tehnica, pe care va sfatuiesc si pe dumneavoastra sa o aplicati: am lasat atractia gravitationala sa-si faca datoria. Ca atare, atunci cand cobor din autobuz, pur si simplu cobor. Pe ce anume cobor... asta deja nu mai conteaza pentru mine.